NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

Septembrie 26, 2008

Apare antologia de poezie ,,Noul Orfeu”

Filed under: 1 — by ARP @ 9:14 pm


Una din noile initiative ARP este realizarea unei antologii de poezie contemporana romaneasca on-line ; aceasta se va publica la pagina web
www.noulorfeu.com

Proiectul a fost initiat recent si se afla in desfasurare ; pentru a-l putea definitiva , avem nevoie de propunerile dvs. ca si de creatii reprezentative din partea autorilor de poezie . Pentru aceasta , va rugam sa faceti cunoscut acest program celor pe care ii considerati ” antologabili ” si, in acelasi timp , daca scrieti poezie sa ne trimiteti un grupaj de cel putin 15 poeme la adresa de e-mail noul.orfeu@gmail.com pentru a putea selectiona creatiile care sa va reprezinte in cadrul acestei antologii. Nu uitati sa trimiteti si o fotografie care sa insoteasca sectiunea dvs. din acest document de istorie literara contemporana.
Va suntem recunoscatori daca veti difuza cat mai larg acest proiect in mediile literare.

Anunțuri

Ce va fi ,,Noul Orfeu”?

Filed under: 1 — by ARP @ 9:07 pm

„NOUL ORFEU”, O VARIANTĂ ON-LINE PENTRU „CELE MAI FRUMOASE ZECE POEZII”

„Cele mai frumoase zece poezii” este o colectie editoriala pe care o voi crea ,din placerea de a fi de folos , in aceasta primavara;o gandisem acum trei ani dar nu am avut vreme sa o definitivez.Ea ar trebui sa contina ,asa cum ii spune numele,” zece poezii”alese dupa gustul meu, editate de mine in forma unei mici plachete si adusa in dar si autorului si

cititorilor.Cu un timp in urma ,ii scrisesem si „insemnarea de inceput” si o pastrez nu numai ca document ci si ca o indrumare pentru ceea ce am de facut;o si public acum,ca sa se stie.”Noul Orfeu” ar putea fi o altfel de antologie cuprinzand nu zece poezii ci”cate or fi”sau „cate se potrivesc”.Căci nu cantitatea este criteriu ci extractul de metal pretios,ce nu cedeaza in fata asaltului vremii.

Acum vreo douãzeci şi ceva de ani, cînd, pentru a scrie o cronicã literarã sãptãmînalã, trebuia sã citesc mai multe cãrţi decît puteam sã comentez, am început sã-mi fac diferite extrase, ce reţineau doar poeziile şi paragrafele de prozã ce mi se pãreau demne de a „rãmîne” dincolo de regimul clipei. A rezultat un fel de antologie de uz propriu, ivitã dintr-un gen de epicureism intelectual, ce ar fi putut sluji, poate, şi altora dacã urma sã capete o funcţiune pedagogicã. De fapt, cred cã prin 1985 mã gîndisem doar la un soi de „antologie şcolarã”, alternativã – înainte de manualele alternative – la viziunea oficialã asupra literaturii; dar, bineînţeles, totul a rãmas între coperţile de carton ale unui dosar de utilizare personalã.

Cred, cu toate acestea, cã, indiferent de obiective, sînt destui poeţi ce meritã sã li se extragã – din opera adeseori prolixã şi inegalã – partea durabilã, „lamura”, şi sã se vadã astfel ce şi de ce se va ridica, probabil, din contigent şi va depãşi vremurile. Unii rãmîn, precum Arvers, cu al sãu „Sonet”, cu doar o singurã creaţie dar „divinã” însã alţii, de bunã seamã doar cei ce conteazã, pot zice cã au pus piatrã peste piatrã pentru un cît de mãrunt monument. A observa „ce rãmîne” este obiectivul acestei colecţii.

ARTUR SILVESTRI

Maria-Eugenia Olaru:,,Noul Orfeu-antologie on-line de poezie română de azi”

Filed under: 1 — by ARP @ 9:03 pm

Antologia de poezie română contemporană Noul Orfeu, aparută prin grija d-lui Dr. Artur Silvestri, este o iniţiativă binevenită, nu pentru că nu există poezie română contemporană publicată, ci pentru că rareori se pot aduna laolaltă cele mai bune poezii ale autorilor contemporani. Este greu să găsesşti cele mai bune poezii pe care le-ai scris, iar după ce le-ai găsit, în mod sigur alte zece le pot lua locul. Numai timpul poate hotărî, deasupra tuturor lucurilor, ce rămâne şi ce se pierde, asemenea unei fruze plutitoare pe o pală de vânt. Totuşi imaginea acestei frunze, purtată de o aripă abia adiind, de o pală ce poartă cu ea mireasma toamnelor trecute şi viitoare, este neperitoare tocmai pentru că este atât de aproape de poezie. Dacă atingi funza care pluteşte palidă, îngălbenită şi străvezie de răcoarea toamnei, pe degetele tale rămâne ceva inexplicabil de infim şi nepieritor, aceasta este o clipă de poezie. Sunt zile în care atingerea unei aripi de Înger ne întregeşte şi ne înalţă dăruindu-ne fericirea de a fi una, Cuvântul. Dar există Îngeri ai vieţii, plini de lumină şi Îngeri ai morţii, din întunericul cel pieritor.

Orfeu este instruit în arta sa de Linos, fratele său, şi prin măiestria cântecelor sale îmblânzea chiar şi marea cea furtunoasă, reuşind să acopere cântecele sirenelor, de aceea a fost folositor argonauţilor în căutările lor. După pierderea iubitei sale Euridice, pe care nu reuşeşte să o smulgă din Infern, datorită grabei de a o privii, el trece prin lume purtându-şi lira fermecată, urmat de fiarele apelor şi pădurilor, care îl urmau ascultându-l, ca vrăjite. Totuşi nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care ia adus izbăvirea (Conform istoriografului Diodor (Istorii 4, 43,1s.) citat din www.wikipedia.ro, Wikipedia, Orfeu ).

Poezia poate fi viaţă şi moarte, depinde cum trăieşti. Ai spune că este prea puţin, sau poate prea mult, dar dacă aduni într-o viaţă câteva funze între file, într-o zi, deschizând paginile îngălbenite, poţi constata cu uimire că eşti un om fericit, ai trăit poezia, ai trecut pe lângă ea, ai fost una cu ea şi abia acum, după o vreme, înţelegi că ea există , asemenea unei picături de ploaie căzută copilăreşte pe nas, sau asemenea unei celebre rostiri în faţa naţiunilor. Poezia este Cuvânt Dumnezeiesc, aşa cum prima carte de versuri este Sfânta Scriptură, iar frumuseţea ei nu va putea fi egalată vreodată.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.