NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

Septembrie 26, 2008

Maria-Eugenia Olaru:,,Noul Orfeu-antologie on-line de poezie română de azi”

Filed under: 1 — by ARP @ 9:03 pm

Antologia de poezie română contemporană Noul Orfeu, aparută prin grija d-lui Dr. Artur Silvestri, este o iniţiativă binevenită, nu pentru că nu există poezie română contemporană publicată, ci pentru că rareori se pot aduna laolaltă cele mai bune poezii ale autorilor contemporani. Este greu să găsesşti cele mai bune poezii pe care le-ai scris, iar după ce le-ai găsit, în mod sigur alte zece le pot lua locul. Numai timpul poate hotărî, deasupra tuturor lucurilor, ce rămâne şi ce se pierde, asemenea unei fruze plutitoare pe o pală de vânt. Totuşi imaginea acestei frunze, purtată de o aripă abia adiind, de o pală ce poartă cu ea mireasma toamnelor trecute şi viitoare, este neperitoare tocmai pentru că este atât de aproape de poezie. Dacă atingi funza care pluteşte palidă, îngălbenită şi străvezie de răcoarea toamnei, pe degetele tale rămâne ceva inexplicabil de infim şi nepieritor, aceasta este o clipă de poezie. Sunt zile în care atingerea unei aripi de Înger ne întregeşte şi ne înalţă dăruindu-ne fericirea de a fi una, Cuvântul. Dar există Îngeri ai vieţii, plini de lumină şi Îngeri ai morţii, din întunericul cel pieritor.

Orfeu este instruit în arta sa de Linos, fratele său, şi prin măiestria cântecelor sale îmblânzea chiar şi marea cea furtunoasă, reuşind să acopere cântecele sirenelor, de aceea a fost folositor argonauţilor în căutările lor. După pierderea iubitei sale Euridice, pe care nu reuşeşte să o smulgă din Infern, datorită grabei de a o privii, el trece prin lume purtându-şi lira fermecată, urmat de fiarele apelor şi pădurilor, care îl urmau ascultându-l, ca vrăjite. Totuşi nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care ia adus izbăvirea (Conform istoriografului Diodor (Istorii 4, 43,1s.) citat din www.wikipedia.ro, Wikipedia, Orfeu ).

Poezia poate fi viaţă şi moarte, depinde cum trăieşti. Ai spune că este prea puţin, sau poate prea mult, dar dacă aduni într-o viaţă câteva funze între file, într-o zi, deschizând paginile îngălbenite, poţi constata cu uimire că eşti un om fericit, ai trăit poezia, ai trecut pe lângă ea, ai fost una cu ea şi abia acum, după o vreme, înţelegi că ea există , asemenea unei picături de ploaie căzută copilăreşte pe nas, sau asemenea unei celebre rostiri în faţa naţiunilor. Poezia este Cuvânt Dumnezeiesc, aşa cum prima carte de versuri este Sfânta Scriptură, iar frumuseţea ei nu va putea fi egalată vreodată.

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.