NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ ANA SOFIAN

deşert

pustiu
praf asternut peste cuvinte
odata sfinte
promisiuni
ca un deşert
inert
dune calatoare
ucigatoare
de visuri
umbra
fata morgana
fir de nisip
contur de chip…

–––––––––––––

tuşă de …

Mi-ai spus că lupii umblă-n haite
tu ai fost singur
în raza luciferică a lunii
când umbrele mijeau pe faţa lumii
cu ochi adânci străpuns-ai rasuflarea caldă
a unei flori
ce mâna ţi-a întins
privirea-ţi-era însă ca o bardă
alunecând de patimă …
ce vis!!!
ochi verde,
smarald uitat într-o pădure deasă
luceşte tainic,
oare nu-i mai pasă
de ce-a lăsat
la margine de drum?
priveşte-adânc în urna cu cenuşă
în care filele din calendar
au presărat palidă tuşă
a unei flori
dintr-un ierbar…

––––––––––––––––-

Leaganul

Azi leaganul meu e incarcat cu vise
spre cer curat cu porti deschise
si niciun val nu-l poate rupe
cand faţa vrea sa i-o sarute…

Azi leaganul te mai asteapta
sa porti un vis in mana dreapta
pe care sa-l asezi cuminte
pe inima ta fierbinte

in leganatul lui usor
iti va canta mereu cu dor
si suflet iti va mangaia
cu voia ta, cu voia ta…..

–––––––––––––––––

siluetă

Mi s-a părut că-mi baţi în poartă
era-ntr-o seară , în amurg
ţi-aş fi ieşit atunci în faţă
cu ionatane date-n pârg…

te-aş fi hrănit cu mustul dulce
o sete să ţi-o  potolesc
te căutasem la răscruce
nimic aveam ca să găsesc…

acum  un sunet îmi aduce
un gând senin pe-al meu  obraz
îmi vindecă o cicatrice
mă scapă de-amar necaz

mă-ndrept spre poartă
tresar şi inima îmi bate tare
şi parca am zărit ceva
o siluetă pe cărare..

––––––––––––––––––

.

RUGACIUNE

Iertare pornita din sufletu-mi cernit
Iti cer iesind acum in cale
Pagan sunt, mi-e trupul obidit
De incercari lumesti, banale
Sa mai promit nu stiu daca pot
Ma-ndrept cu fata insa spre lumina
Ma rog si cer iertare si socot
Ca pot privi spre-a ta gradina!!

––––––––––––––––––

anotimp

Vino,
iarnă să-mi fii
ţurţuri din creştet să-mi curgă
albă mă-ntind cu trup de  stihii
zăpezi cernute din ochi mă inundă.

Vino,
primăvară să-mi fii
cerul cu-albe petale să îl brăzdezi
să-mi culegi mugurii încă vii
tremur desfăcut în dalbe livezi.

Vino,
vară să-mi  fii
cireşe s-atârni la urechi
fruntea domol să-mi aşezi pe câmpii
unde macii se joacă-n perechi

Vino,
toamnă să-mi fii
strugurii dulci să-i gustăm
să colindăm ca nebunii prin vii
să ne iubim …să visăm..

––––––––––––––––––-

Moara

Întorc anotimp
mers incomod al vremii
Schimb florile cu zăpezi
iarba o vând în schimbul toamnei
mă-nvelesc rafale de vânt
aducătoare de ploaie
plâns din cerul prea plin
curcubeu izvorât din îngemănare de raze
agăţate pe gene de nori
adoarme
…………….
letargic
în sanctuare cu pretenţii absurde
diurne zbateri macină
univers de culori…
„memento mori”

––––––––––––––

frantura de viata

De ziua mea
un punct la răsărit
o uşă într-un labirint
ar încurca
mai bine punem semne
de-ntrebare
pe jugul unui nor
ca să răspundem sus şi tare
„doar mie mi-a fost dor”
o linie de dialog
străbate universul
tăind cam incomod
tacerea mea şi mersul
şi câte virgule presari
în aşteptarea mea
sunt pauze prea lungi
în drum de catifea
inchei o scriere nocturnă
c-un semn ca de mirare
gândind la viaţa mea diurnă
aştept şi rău mă doare!!!

–––––––––––––––––

hai!!

Încă o zi din calendar
tăcut ca şi marea
când liniştită-i la hotar
sorbind mereu chemarea

un gest, un gând
ai aşteptat
zadarnică strigare
nu era timp
şi nici moment
să stai în nemişcare

ţi-ai luat o raniţă în spate
şi-o cari necontenit
busola ai pierdut în cale
nimic nu-i de gasit..


sirag de perle îţi inundă
un chip ce pare obosit
aruncă-mi o privire blândă
hai..ştii că te-am iubit!!!

–––––––––––––––––––

anapoda?

Se sparg clepsidrele
inundând pustiurile
Sahara se-ntoarce cu spatele
aruncând Polului Nord
o haină de nisip
să-şi îmbrace calotele glaciare
poate că , aşa, gheţarii
uită să mai râdă cu gura deschisă..

–––––––––––––––––––-

Copilarie

in gradina mea cu vis
langa ramuri de cais
se-odihnesc trei muguri vii
basme din copilarii
petrecute in livada
unde stau acum sa vada
filme , poze colorate
jucarii neastamparate
sufletele de copil
in lumina de april….

–––––––––––––––––––-

aluat

Mi-s buzele umede
de ultimul sarut
cu care m-ai atins in treacat
stinsa-i arsita
dorului
cuibarit
in ascunzisul inimii mele
zac pe prispe de suflet
dorinte nebune
doar un vis
le mai poate tamadui ranile
framantat in tine
ca un aluat
ia nastere visul meu

––––––––––––––––––––-

Când…

cand taci,
nisipul se scurge uşor
ochii se-afunda in ceata,
noaptea devine dimineaţă…
una dureros începută

cand vorbesti
timpul mi se asterne pe buze
incantatie de idee
inmugurind a raspuns…

––––––––––––––––––––-

idilă

Plouă
gândul îmi zboară hoinar
pe-aripi  de lacrimi
garnisite la hotar
depărtări sinistre
întind acum plasă
geografii rătăcite
de cuvântul „acasă”
o hartă  mai spune
de-un ţinut de cleştar
în care un înger
se-aşterne-n tipar
cerneala e albă
cu reflexe de-argint
se naşte-o idilă
între cer şi pământ..
.

––––––––––––––––––-

Împlinire

Eu nu mai ratacesc
astern  incandescent culoare
pe-un suflet si sporesc
o taina-adormitoare…

sterg urme rosii de rugina
de pe un drum tacut si mort
pun aur alb ca de lumina
pe strada mea , mica, din port…

astept destinul sa inunde
un chei micut si parasit
nu ma-ntreba nici cum ,nici unde
fiinta mea te-o fi gasit..

tu pleaca-ti fruntea ostenita
de drum , de dor ratacitor
la pieptul meu ce cald alinta
ca un nebun un calator…

ca un izvor tu vei renaste
sa-mi mangai zilele pustii
iar minunate flori albastre
in ochii mei vor inflori…

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.