NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ CAMELIA RADU

Caii lui Platon

De ce nu vii cu mine

În timpul acela de demult,

Când sărutul unei femei

Îl scăpa pe bărbat de la moarte?

Vino cu mine acolo

Şi îţi promit,

După ce vom fugi amândoi

Pe calul meu negru

Şi vom ajunge în pajişte,

Îţi voi dărui calul tău alb

Şi îţi voi întinde hăţurile

Şi îţi voi spune:

„Nici o iubire nu există,

Dacă prin ea

Nu obţii

Libertatea….”

Eu voi rămâne

Să dorm o noapte şi o zi

Să îmi aduc aminte

Unde a rămas viaţa

Cea fără de mine.


Naştere

În locul în care întunericul

are

un vid de putere,

acolo,

se zămisleşte un înger.

Emotie

Alba pădure îsi încordase

tăcerea…

Doar pasărea rănită

Se scufunda în amurg

Ca într-un sarcofag plutitor,

În timp ce văzduhul arcuit

Cădea asurzitor

Spărgându-mi pieptul.

Fractal fericit

Privesc

Depărtarea voastră

Răsucită şi perfectă…

Ştiu că este o imagine,

Un spectacol,

Un vis

În somnul vieţii,

Înflorit

Dintr-un fractal fericit

Al altei lumi.

Cer interior

Ai strigat la mine

Cu gândul

Și ai atipit istovit,

Violet tu si cerul meu interior…

Te-as sfâsia cu privirea,

Te-as iubi cu viata mea,

Te-as îngropa în dorintă,

Te-as ierta…

Cerc

Mă voi topi în sângele tău

Și noaptea te va îmbrătisa

Întreg,

Definitiv.

Vei deveni orbitor pe dinăuntru,

Iar visele-ti vor fi aurite

De lumina ce ar fi fost să fie…

Vei deveni un zbor fără sfărsit,

Extazul unei contopiri de sine,

Un cerc,

Un înger…

Sunt

Sunt doar o stea rătăcită

În altă dimensiune,

Strălucind într-un pahar

Din care sorbi

Orbit.

Tu

ţi-ai aplecat asupra mea fiinţa

făcând din sufletul tau

orizont;

şi-atunci,

inspiraţiile au nins cu lumină

şi-am sărutat buza unui zeu, căutându-te

cu ochii închişi…

7

Şapte mere pădureţe,

Şapte cocostârce creţe.

Şapte vise ’ntr-o cutie,

Şapte sărutări doar mieee!!!

Şapte coapte pe dulap,

Şapte-n cap,

Şapte sub pat!

Ghici ce este?

(Copilăria)


Despre adevăr şi realitate

Eu sunt
de nu ştiu când
pe malul unui râu din gând

ce nici nu trece,
nici nu vine
şi nu există,
existând.

Aici am alunecat
când am visat.

Îmi plimb degetele
prin unda-ntunecată;
odată-niciodată,
lumina stelelor
o prind în joacă.

Eu sunt
de nu ştiu când,
pe malul unui râu din gând…

Aici am alunecat
când am visat.

 

Transformarea

Zăpada mi-a căzut de pe umeri

Pentru că tu respirai

Neştiut între aripi,

Ca un zbor…

Ah, cum sângeram, rupându-mi viaţa

În două, ca pâinea

Şi trimiţând către stele mirosul trupului meu

Viu,

Potolind foamea universului.

În genunchi

Târându-mă peste pietre

Şi colţuri,

tremurând şi urlând,

simţeam cum nasc

o stea nevăzută,

nemaivăzută…


 

Trezirea

Ce mult a trecut

De când nu am mai respirat…

Aşa de munt,

Încât,

Între timp,

Mi-au murit prietenii,

Cărţile au ajuns celebre,

Copacul din faţa casei

Monument al naturii

Şi lumina…

Ah, da,

Lumina o recunosc…

În luna mea e lună

În luna mea e lună, pentru că eu sunt soare.

În luna ta e soare, pentru că eu sunt soare,

În soarele meu este toată puterea soarelui tău.

Întreţinând, cu spiritualitate, luna mea…

În luna ta e lună şi astfel am avut şansa

Unui bărbat sensibil..,

În soarele tău e lună, sunt eu,

Făurind brăţara de lumină, încununând diamantul…

Grădina secretă

Grădina îşi rotea lumina

Verde

În sensul iubirii…

Şi numai noi puteam păşi

Prin unda sfielnică.

Trebuia să fii uşor

Să fii tu şi eu

Să fii amândoi…

Altfel,

Verdele suspina

şi lacrimile lui

Ajungeau până în somn

Şi acolo deveneau oglindă,

Iar dimineaţa

Nu ne-am fi recunoscut…

Sentiment ascuns

Eram acolo

Îmi auzeam inima bătând

Speriată.

Am crezut mereu că nu ştii de mine

Aşa speriată, necoaptă,

Nesigură,

Dar când am deschis ochii,

Ochii tăi erau asupra mea

Reci şi fierbinţi,

Deschişi

Ca un cosmor în extensie.


TrackBack URI

Blog la WordPress.com.