NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ DUMITRU DONESCU

Infinita coloana

Geometric zbor-

in pas de bronz, romboidal-

egal si calm

ridica-n slavi

divinul gand

*

Absoarbe in ea

licori de vis

un gand nuntit

Betii de spatiu infinit-

nutreste dor, cuceritor

nicicand invins.

*

Sufletul ei ridica in cer

geometric, calm

toti zaristi noi.

pe umeri goi.

*

Divinul dor de azur inalt

se incheaga in pas romboidal

continuu mers

spre univers

nicicand invins.

*************************************

Pasarea maiastra

Inefabila linie, verticalitate perfecta

in ascensiune celesta

haine grele de materie lasa

*

Maiastra pasare

Nimic n-o apasa.

Gand pur ridicat in azur

Jos lutul

imperfect si pur.

Sageata eterna- concentreaza

esenta

gravitatie invinsa, in zbor

transcendenta.

*************************************

Euharistie

Noapte sublima!Cerul in sfinte oglinzi

se naste din ape

trunchiul pamantului

vrea sa se adape

Harul il cutreiera.Duhul calatoreste

in Cuvant

Euharistie divina intre cer si

pamant.

*

Apoteotica noapte!Vai de lumina izvorasc

din pacea eterna.

mantuie lumea- blestemul adamic

dare de fum sangereaza in drum

duhul satanic.

*

Vesnic Cuvantul vorbeste

prin glasuri de vant.

Euharistie deplina

intre cer si pamant.

************************************

Sus spre zenit

Impur Nadir

desprins din cer-

te-au alungat si blestemat

paganii zei

sa nu revii.

*

Se naste in el aprinsul dor

sa se desfaca incetisor.

din pat de jar

de sub portal

ce-l tine inchis

cu temnicer.

*

Indragostit e de zenit

din nou ivit

in somnul lui indelungat

si blestemat.

*

Strafulgerat de-un gand porni

sa se desprinda lunecos

din locul lui intunecos

si dureros.

*

Sus spre zenit

ca-i e menit

sa se nunteasca iar cu el

intr-un inel.

*************************************

Ranind transcendenta

Pasarilor Domnul le-a dat in dar cantecul

cand au migrat din gradinile raiului.

*

Fluturii au fost candva paji

la curtile curcubeului-

multumit, acesta le-a daruit culorile

sa se joace cu ele in alint.

*

Florilor li s-a dat puritatea luminii

sa sublimeze in corolele lor duhul pamantului;

tacerea in care se-nchid se preface intr-o mare

ce ma inunda pana la piept,

pana la frunte,

pana dincolo de fiinta mea trecatoare.

*

Glasul meu e din pamant sterp si

din piatra amara- n-are metafizica

cantului lor insumat peste fire ,

rostind, ranesc transcendenta

limbajului lor.

************************************************

Visul semintelor

Semintele au locuit candva in ceruri

Printre holde de stele-

s-au zbenguit in copilarie in

praful lunar;

au prins hore in jurul Pomului Vietii

si-au baut din licoarea divina.

*

Crescand, au primit aripe de ingeri si

misiuni de arhangheli

trimisi sa duca germenii vietii

ca o bunavestire daruita pamantului.

*

De-atunci, semintele privesc necontenit cerul,

visand sa revina intr-o zi

in locul de unde-au plecat.

********************************************************

Catedrale

Odata intrupate in Cuvant

logodite, gandul si fapta

se prefac intr-o catedrala de piatra,

tesand in jur o eterna poveste.

*

Departe, doar catedrala tacerii

domneste solemna cu turlele-n vis.

*

In altar sfintii aprind candelabre

de argint.

si bat clopote mari in rastimpuri

intru slava intruparii Cuvantului

si vesnic neodihna Creatiei.

*********************************************

NU MAI INTREZARESC HOTARUL

Doamne al zilelor si noptilor mele

de osanda,

e bezna in jurul meu si in mine,

nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine,

nu mai intrezaresc hotarul

dintre viata si moarte.

*

Nu stiu incotro s-o apuc

umblu bolnav si nauc.

*

Ratacesc noptatic prin huma

si le vad pe-amandoua de mana

sunt poate surori?

sau poate o singura fiinta?

nu imi mai e putinta

sa le separ, sa le inteleg,

pe care din ele s-aleg

s-o slujesc cu credinta.

******************************************

SUFLETUL MEU BEDUIN

Uitatu-te-am in nepasarea mea

si sub povara grijilor mele

iar buzele mele n-au mai rostit

numele Tau

din zori pana-n noapte.

*

Infricosatu-m-am de nimicnicia mea

si de uitarea mea ce va acoperi in curand

casa mea, fiinta mea si amintirea mea.

*

Risipitu-s-a sufletul meu

ca nisipul desertului

si trupul meu se-ngroapa

sub copita camilelor.

*

Ingreunatu-s-a cugetul meu

Sub povara de patimice port.

*

Porni-voi intr-o zi spre

Corturile Tale

Iar sufletul meu beduin insetat

nu va mai rataci sub

mirajul de foc al desertului.

**************************************

SUNT CERTAT CU SUFLETUL MEU

Nici o lumina, nici o calauza,

nu ma mai duce spre Tine,

drumurile s-au troienit,

s-au infundat

in ele pacate grele

gropi adanci au sapat.

*

Intristat ma invart singur,

si fara vreun rost,

nici in mine insumi

nu mai gasesc adapost.

*

Sunt certat cu sufletul meu pacatos,

ca zilnic nu-ti mai aduce

ca altadata prinos;

nu indraznesc sa sper ca

pacatul meu vei ierta

desi ma hranesc

cu azima Ta.

*

Respir necontenit mirosul de cer

Din tarla mea de oier.

*****************************************

IN PUSTIURI NU TE MAI CAUTA NIMENI

Duhul Tau, Doamne,

nu mai colinda pe ape

ca in cea dintai zi a creatiei

iar Tu nu mai rostesti inca o data

„Sa fie lumina!„

*

Fara Tine negura s-a instapanit

In toti si in toate.

*

Nu mai paricipi la nunti

Ca cea din Cana Galileii

Si vinul si bucatele nu mai au

Nici o aroma de cer.

*

In pustiuri azi nu Te mai cauta nimeni;

sihastrii s-au intors de mult

la vetre mai calde, mai moi ;

*

Talantul dat noua,

sa ne incerci vrednicia

l-am ingropat in pamant

si nici o roada sacra

n-a mai rodit sufletul nostru.

***********************************

M-AI PEDEPSIT

Nu Te-am ascultat si am pacatuit

Cu gandul, cu ochii, cu fapta,

dar poate asa

mi s-a intocmit mie soarta.

*

Sunt intristat ca n-am fost intrebat

daca vreau sa vin pe lume

undeva, intr-un sat ;

de ma intrebai, Ti-as fi spus

ca vreau sa raman la Tine-n ograda,

sa Te slujesc mereu cu credinta

sa fiu cu Tine o singura fiinta;

*

sa nu mai fiu nevoit pe pamant

sa ma iau cu moartea la sfada ;

sa ma tocmesc cu ea dur

pentru fiece ceas

din zestrea mea de pripas.

*

M-ai pedepsit c-am iubit

c-am nesocotit cele sfinte,

porunci date omului indreptar,

inscris in condica vietii lui sarindar.

**********************************************

URCUS GREU

In sir neintrerupt

suflete urca anevoie la cer

spre inalt , spre abis…

oare cerul mai e inca deschis?

*

E atata trud, atata inclestare,

in drumul lor cu speranta in spinare

si duc cu ei un ravas

de soldat, de taran, de ocnas –

ca Domnul trebui sa stie

cati osanditi se mai afla sub glie

si-acolo sus, sa-i primeasca instiintat

ca mai toti vin de la plug,

de prin sat –

sa le faca dreptate

sa le dea semnatura Lui pe peceti

ca semn ca dreptatea va ramane a lor,

veci de veci.

***********************************************

INTRE DOUA CHEMARI

Ingerul Negru imi striga:

„Vino cu mine sa-ti redau tineretea,

tot focul de patimi dupa care tanjesti;

lasa-ti zdrentuita cuirasa celesta

cu care incerci ipocrit sa te aperi de mine,

inalta-te din tine insuti

ca o coloana de templu pagan.„

*

Ingerul Alb imi sopteste intristat:

„Eu nu pot decat sa-ti relev Paradisul,

Sa-ti dau aripe cu care sa ajungi pana la el

dupa multe incercari si restriste,

dupa ce vei ucide in tine

apocaliptica fiara.„

*

Rastignit intre cele doua chemari

ca un fur osandit pe o cruce

tai sufletul in doua cu o sabie

sa-l eliberez de mine,

sa-l las singur s-aleaga

calea spre care vrea sa se-ndrepte.

*******************************************

RUGA

Ma ridic de la pamant in picioare

in fata soarelui – tata –

cu smerenie il rog sa ma primeasca

intre ostenii armatelor sale de raze,

sa-mi dea binecuvantarea,

sa-l slujesc in altarele sale de para.

*

Ma rog norilor sa ma inunde cu

Alba ploaie de vara,

sa ma prefaca pe pamant roditor,

in care sa opreasca cocorii in zbor.

*

Ma rog astrelor sa-mi tocmeasca destinul

de scrib in folosul cetatii,

sa nu uite visul Atlantidei,

scufundate in adanc.

*

Ma rog marii sa ma poarte pe valuri

duios- pana la malurile Styxului

sa ma-ngroape in nisip

la picioarele Sfinxului,

sa pot privi impreuna cu el

amurgul Olimpului.

************************************************

CERCUL DESTINULUI

Suntem prizonieri in inelele anilor

nimeni nu stie , nimeni nu poate

sa iasa din cercul destinului

un pas mai departe

*

Marginea lui – vesnic povara

sunetul anilor in noi se strecoara

*

Cercul se-nchide, cercul ne e mama

destinul nu vrea sa dea

la nimeni seama.

*

Straluce prin noapte steaua polara

arde in clocot amiaza de vara

nori se preling fumegand,

la marginea zarii

valuri se sparg obosite de

ancora marii.

*

Din genune de lume

din abisuri de vreme

doruri de viata

dau glas sa ne cheme.

**********************************************

PLECAT DIN MINE INSUMi

Am plecat din mine insumi o vreme

ca dintr-o casa parasita,

am inchis atunci toate usile

toate portile- ca nimeni sa nu mai intre

in mine vreodata.

*

N-am indraznit sa ma uit inapoi

sa repet tragedia lui Loth

paraseam si eu o Sodoma

doar de mine stiuta.

*

Am pribegit ani multi

in nestire prin lume.

Am refuzat un nou pact cu Mefisto,

dar in tarziu m-a prins dorul

de sinele meu

ca de Itaca natala.

*

M-am intors sa-l gasesc

dar eu nu mai eram acelasi,

murise in mine Ulyse.

*********************************************

PLANSUL SINGURATATII

Singuratatea e o gara veche

Cu liniile scoase demult.

*

In ea nimeni nu vine, nimeni nu trece.

*

Timpul se plictiseste asteptand ceva

ce nu se mai intampla,

apoi se pregateste de somn lung.

*

Fiinta isi simte din ce in ce mai aproape marginea

dandu-i ocol,

amenintand s-o sufoce

s-o infasoare in caramizi

pana la carne,

pana la suflet.

*

Resemnata, incepe sa se zideasca

in sine

pana la brau,

pana la piept,

pana la acoperis –

doar ea isi mai aude plansul prelung

venind din adancuri de sine.

*

Cei de afara

trec nepasatori

pe langa monastire

fara sa-si faca vreo cruce.

*********************************************

INVOCATIE IN STIL ANTIC PENTRU

INGERUL MORTII

Primeste-ma sub acoperamantul tau racoros

si-n brate ma prinde

la hotarul intunericului

de care ma sperii acum.

*

Iarta-mi mie teama de tine

ce m-a insotit dureros

in toate anotimpurile vietii

si-a umbrit bucuria ochilor mei.

*

Inveleste-ma cu o naframa de soare

ca trupul meu sa ramana cald

in pamant si sa se bucure de

imbratisarea taranii.

*

Stropeste-ma cu isop

Si se vor curati oasele mele

Innegrite de vreme si de necuratenia pacatului.

*

Insoteste-ma in drumul ce-l fac

Spre vamile cerului,

fii calauzul meu, sfatuitorul,

de care am nevoie sa-nving singuratatea

ce ma va coplesi.

*

Da-mi mie lumina zilei de vara

sa-ti pot trece senin pragul

impacat cu mine insumi

si vrerea a toate.

*

Da-mi taria sa ma despart linistit

De ispitele acestui pamant

De tot ce-am adunat si intrupat

Ca rost al singurei vieti

Ce-mi fu data.

*

Iubeste-ma ca pe fiul tau,

si primeste imbratisarea bratelor mele,

fa-ma sa ma simt al tau

in lumea in care ma voi muta

dupa trecerea Styxului.

************************************************

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.