NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ IOANA VOICILA DOBRE

Iubirea verii

Prin pădure,

timpul pare să fi încetinit,

să nu tulbure îndrăgostiţii.

Copacii se privesc liniştiţi în ochi

mirându-se fiecare de verdeaţa celuilalt,

contemplând vara în inima iubitei.

Şi pare că, în vara asta

s-au văzut pentru prima dată!

Şi, niciodată verdele n-a fost mai verde,

mângîierile mai tandre şi soarele mai arzător!

–––––––

Azi sunt fericită fără motiv!

Azi sunt fericită fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.
Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?
Privirea, mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv.
Poate, sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate, parfumul e de vină sau vântul.
Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.

–––––––

Toamna din oglinda mea

Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri!

Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.

Şi-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei

Şi cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.

Are paşii măsuraţi şi privirile blajine.

Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine!

–––––––

Frunză ruginie

Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău il ştie,

Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!

Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă

Mănoasă şi generoasă şi se cuibăreşte-n casă!

Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.

Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!

–––––––

Flacără tremurândă

Privesc în adâncul luminii din şemineu.

Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe…

Mireasma mentei răzbate în încăpere.

Privesc fascinată, flacăra tremurândă

Ca dragostea mea, pentru tine!

–––––––

Soarele răsărea pe chipul tău

De pe pod,

privirile noastre urcau pe firul apei.

Acolo, soarele strălucea ca o monedă

în apa limpede.

Priveam amândoi, în tăcere, asfinţitul.

Şi tu îmi zâmbeai atât de frumos

încât, am surprins pentru o clipă,

răsăritul pe chipul tău.

–––––––

Darul meu

Pe banca din parc, aşteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
cu pumnii strânşi, aşteptând!
Voiam, să mă cuprindă braţele tale
dar palmele nu le-ai întins,
privirea ta, nu m-a atins!
Cum să poţi primi viitorul,
altflel, decât cu braţele deschise?
Deschide-ţi, inima, în primăvară
şi uită de iarna din noi!
Şi du-mă, departe, cât mai departe!
Roteşte-mă, în alte ochiuri de viaţă,
să ajung la inima ta
Şi al nostru va fi viitorul!

–––––––

Iubita-floare

Sunt floarea,

iubita ale cărei petale le rupi, inconştient,

zicându-ţi: mă iubeşte, nu mă iubeşte,

mă iubeşte, nu mă iubeşte…

Şi zilele trec şi cu fiece petală pierdută,

mă întreb: mă iubeşte? nu mă iubeşte!

mă iubeşte? nu mă iubeşte…

Mă iubeeşte!

–––––––

Joc de iarnă

Repetai într-una

că suntem ,,nebuni,,.

În jur,

zăpada neobişnuit de albă,

te contrazicea.

,,Suntem nebuni,,

nebuni, spuneai!

Nu, iubitule, suntem liberi!

–––––––

Vis înaripat

Pornesc cu ochii închişi

şi mă surprind,

rotindu-mă deasupra munţilor

iar teama fuge-n trecut,

de înălţimi, speriată.

Tu mi-ai dat scara vrăjită

şi am urcat fascinată de înalt.

Alături, zâmbeai enigmatic

ascunzând scara sub aripă.

Rămâi, cu mine, pasăre rară

şi nu voi mai privi, niciodată în abis

ci numai cerul, casa mea şi a ta!

–––––––

Dragoste de viaţă

Iubesc ploaia, vântul sălbatic,

zăpada, cernând singuratic.

Şi totuşi insist şi totuşi risc,

să privesc soarele în adâncul luminii.

Căldura lui mă învăluie şi soare devin!

Vis pierdut

Undeva, printre rânduri
ne-am întâlnit.
Ce beţie!


Plecasem în gânduri
cu aripa
frântă.


Timpul mi-a lipit-o,
să-ţi pot îmbrăţişa
durerea.


A urmat un dans
de nori
de fum şi cenuşă.


Plouă şi pământul
se îngraşă iar
cu regrete tardive.


Tu, rămâi aceeaşi
pasăre rară,
tinereţe!

–––––––

Floarea de colţ

Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriaşă şi,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.


Urma să descoperi că având viaţă, ai totul…


Ca să trăieşti deplin, ai plătit urcând târâş
pe culmea durerii, unde floarea de colţ te aştepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.

–––––––

Ce frumos am trăit!

Îmi-ascult uneori atent
ecoul paşilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
şi-mi regăsesc
voinţa de stâncă.

Bătăile inimii nu-mi sunt
singuratice:
îmi urmează paşii cadenţat.
Prin anotimpuri

mă poartă voios,
mereu pe drumuri de neumblat.

Îmi simt amintirile
încrustate
în talpa ranită de dor
şi văd cum din ele răzbate
al dorinţei de viaţă,
izvor.

Şi merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
şi râd plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne,
am trăit!

–––––––

Lacrima de dor

Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!

Închipuieşte-ţi, sufletul meu

venit către tine, ca un suspin.

Prinde-mi, lacrima!

Oglindeşte-te în ea

şi mângâie-ţi, faţa a sărbătoare!

Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare

va limpezi astfel, faţa iubirii!

–––––––

Lumini şi umbre

Mă regăsesc, la lumina lămpii

într-o seară a greierilor.

Eu şi imginea mea,

două umbre ce dispar,

născându-se…

–––––––

Galeria mea cu poeme mute

Din tot ce am,

nimic nu-mi aparţine,

doar viaţa!

Am adus atâta iubire în ea,

încât devenită pictoriţă,

am pictat în fiecare zi,

câte un poem mut dar atât de viu!

Aici, în vârful degetelor,

se află totul

şi mâinile îmi pun truda în oglindă.

Viaţa mea,

o galerie cu tablouri vii,

poeme mute de atâta culoare şi bucurie!

–––––––

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte ,,sigură,, de regele negru.
Nebunia, boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul ,,reginei de alb,, se înfiinţează la palat.
Şi, ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici…

–––––––

Nu, n-am să plec!

Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii.
Şi-acum, în toamna vieţii
M-am predat iar, iubirii.

Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
Te chem, să-mi deschizi orizonturi.
Şi-mpreună iubite, să pornim către porturi!

Nu, n-am să plec!
Cât înfloreşte teiul şi plopul înalt
Şi umbră ne mai fac,
În ochii tăi, iubirea, vreau să mi-o tac!

–––––––

Reflecţii

Privesc la voi, simple cruci

şi totuşi atât de diferite!

Crucea de marmură

înconjurată cu gărduleţ de fier,

crucea de lemn neîngrădită.

La cimitir, ca în viaţă:

avuţia îngrădită de convenienţe,

simplitatea, frumuseţea,

libere ca pasărea…

La cimitir-odihneşte, în viaţă,trudeşte!

Şi toate astea pe acelaşi pământ

şi sub acelaşi soare…

–––––––

Alegerea

Mă aflam

în faţa unui cuţit

cu două tăişuri.

Am ales siguranţa vârfului.

–––––––

Copacul-chitară

( În memoria Tatianei Stepa )

S-a mai frânt un copac.

Păsări mii şi-au luat zborul

Să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac.

Foşnet calm, tânguit din ţărână răzbate

Şi copacul-chitară, drumul ultim străbate.

Doar o cruce, din el, timpul poate să scoată

Unic semn amintind, dureroasa lui soartă.

–––––––

S-a mai stins o stea

,, Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă

Din somnul cel de moarte!

Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă

Prin limbă şi prin carte! ,,

(Grigore Vieru)

Când vine omul, numai, numai zâmbet!

Când pleacă omul, numai, numai plânset!

Mai bună, lumea, cu un gram, o lasă

Tribut plăteşte pentru el, o viaţă!

Când vine omul, numai, numai soare

Şi-i noapte grea a lui plecare.

Un nume bun, un nume drag ne lasă

Şi o-ntristare pentru-o-ntreagă viaţă!

Când vine omul, numai, numai miere

Când pleacă omul, inimă-n durere.

Câte-o fărâmă pentru fiecare,

Cât are Omul, inima, de mare!

–––––––

Gânduri în haiku

un ochi pe faţă

un ochi pe dos, mereu,

haina timpului.

toamna ruginie,

lumină rece, pe drum

bătătorit

mângâierea ta,
crestele munţilor
în plecăciune.

depărtările,
inimă călătoare,
clipă fugară.

bântuit de furtuni,

suflet-poezie,

fulger în dar.

ciocârlie-tril,

dimineaţă de vară,

muntele-cântec.

pârtie de brazi,

verdele suind voios

vârfuri amare.

IOANA VOICILA DOBRE

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.