NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ MIRELA NICOLETA HINCIANU

Vis

Femeie invesmantata in alb,

aluneca mut

pe cararea in care visul,

se ascunde in pasi…

*

Parfum al noptilor grele,

in pleoape de plumb

si brate…

ridicate in forma vie,

a inimii…

*

Iubite, fii mie leagan de vise,

scaparate din geana orizontului

de chibritul noptii ce stinge,

ultima flacara a asfintitului,

in doar lacrima…

*****************************************

ABUR…

am imbracat haina cuvantului,

speriata de goliciunea stranie

a crengilor fara primavara.

*

scriu rotundul soarelui

impleticita printre cuvinte sarace

in aburul diafan al inimii

pe care scrijelesc contur

intregit din franturi de suflete….

********************************************

Alerg…

Alerg…

caut cu durere drumul pierdut

in labirintul in care

pasii tai cheama cautarea mea.

Urmeaza-mi destinul!

Tu-l stii…e incuiat in stele.

Citeste-l,

nu poate fi departe de tine.

Visez in noapte sa te ating

cu ramurile bratelor mele.

Te caut infricosata

pe obrazul ce mai pastreaza inca

urma lacrimii tale.

Am nevoie de tine,

port inca in mine

fiorul atingerii tale.

Te visez in drumuri uitate

catre adancul fiintei mele,

iti sarut inca urma

din vise…

Vino…

*

Cauta-ma ca sa te gasesc…

**********************************

CAFEA

Azi,

ceasca mea de cafea nu mai stie

sa-si scrie aburul

in rotocoale de cuvinte albe,

neintelese in intelesul lor.

*

Parfumul uitat

de aroma neagra

doarme agatat in zatul ramas

intr-un ibric

care odata stia sa rasara dimineti

in boabe…de cafea.

******************************************

Caldaram

Caldaram…

mozaic pustiu de pasi,

sentimente-anagramate,

aluneca fluid din privire,

strivindu-se de pietre mute…

*

Amaraciunea cerului

ma imbraca in mantie de ploaie.

Intind mana serpuitoare de ape

catre suflet

sa-i sterg urmele sarate

cu dunele de nisip ale timpului.

*

Strig ploii sa-si adune norii

pe cale de ape,

si-i trimit inima

sa-i picteze chip de apa

pentru atunci cand

lacrimile-mi vor arde cu flacara

aprinsa din jarul amintirilor…

********************************************

Cand o sa mai stiu oare…

Cand o sa mai stiu oare

sa vorbesc graiul painii

ca atunci cand alergam,

copila

sa culeg imbratisari

din marea galbena

despletita in pletele verii…

*

Cand o sa mai stiu oare

sa ascult soapta pamantului

ca atunci cand inchideam ochii

si atingeam cu palma

obrazul pamantului ud

inasprit de zdrentele ploii.

*

Cand o sa mai stiu oare

sa hoinaresc fluierand prin padure

ca atunci cand cresteam

doar o frunza in priviri

si o plangeam verde

pe trunchiul unui copac

sa-i panseze ranile

lasate de nasterea frunzelor.

*

Cand o sa mai stiu oare

ca dorul nu e o rana…

Cand o mai stiu oare

ca amintirea nu e o lacrima trista…

Cand o sa mai stiu oare

ca nu o sa mai stiu…

*******************************************

Clipa impietrita-n sarut

Lunec pe plaja pustie…

in lumina prelinsa-n cristale de nisip,

retina-mi sparge privirea-n tandari

adunand­-o, tacut, in cioburi de lacrimi.

*

Doua inimi, pietre zavorate-n sarut,

catarg nestiut

in cale de valuri,

naluci ce-si tes umbra din soare,

daruiesc iubire de veacuri

in mare, in valuri si sus

in aripi de pasari,

spre soare-rasare.

*

Si toate vor sti…

Si veacul

Si clipa,

ca vie a fost

si vie mai arde,

iubire,

caci ea, doar iubirea,

va arde

dincolo de vant,

dincolo de soare,

dincolo de cer,

dincolo de mare…

*

Culeg in priviri valuri si pasari,

ridic lava topita de suflet,

trezesc vulcani ai erei uitate

sa topesca pietrele lumii

in lava de iubire,

sa nu mai existe, nicicand,

clipe uitate de veacuri

…in pietre…

*****************************************

Cutreier cu pasii cuvintelor

labirinturi de inimi impietrite in nerostire.

Vad cu inima cuvinte golite de vocale,

brutal scrijelite pe inimi-pietre.

Le sterg, alb, cu versuri…

In unele inimi rascolesc jarul mocnit

al amintirilor

si-l invii apoi cu o lacrima.

Adun seminte de mac

din inima mea

si le sadesc sa rasara rosu de iubire

intr-o inima-stanca arida.

Culeg verde din frunze

sa reinvii o inima arsa de galben…

Cutreier…

vad…

simt…

tac…

plang…

pana cand rapusa de durere

caut drumul catre acasa…

il gasesc dupa urmele lasate

de miile de cioburi de cuvinte

sparte de alte suflete in inima mea…

Imi sangereaza alb cuvintele,

le adun in doua palme fierbinti,

le infasor cu pansamentul

ultimului puls de iubire nesfaramat de ura

si…

adorm letargic

in visul vietii

in care

ingerii au aripi de cuvinte…

******************************************************

De ce ma cauti?

Nici eu nu mai stiu

unde m-am ratacit.

Nu am lasat firimituri de paine

in urma mea.

Nici flacara nu am

pentru cale de intors.

Atat stiu…

Aud dincolo de ureche

o bataie de inima

si dincolo de tacere

o soapta…

Cand te apropii

invie lumina

sa stiu ca tu esti

ratacit pe calea mea…

*********************************************************

Dincolo de rostire

Slove ancorate strain in cuvinte.

Fraze arse de sens

in creuzetul mintii.

Cenusa…

Si eu…

Exilata in laguna tacerii.

Incovoiata a semn de-ntrebare,

in zadar numar puncte suspendate

in carligul vreunei litere.

Un semn se ridica-a mirare,

tintuit intre stihuri si proza.

Culeg din cuvinte,

resturi de inima stinghera.

Le topesc

in acelasi bizar creuzet al mintii.

Funerar le ingrop,

in parodie cu masti

jumatate triste,

jumatate vesele

ramane-amintirea…

si…

doar zarea sparta

pe retina cuvantul

…si discurs vaduv de ganduri

de doar puncte suspendate

si chipuri

sculptate in nud de rostire,

grav invesmantate-n privire…

**************************************************

Durerea

durerea…metafora vietii

durerea…striveste ancora nepasarii

durerea rupe strigatul in deznadejde

durerea strange pumnii neputintei

durerea rascoleste cenusa amintirilor

durerea seaca izvoare din valea plangerii…

durerea seaca puteri

durerea ridica OMUL deasupra tacerii…

durerea…DOARE

IN SUFLET…NU IN CUVINTE…

…SI ATAT…

**************************************

Fum

Privesc in ciobul ramas

dintr-un clar de luna,

oglinda pe trupul raului

desertaciunii…

*

Conturul rece-al statuii

daltuita pe soclul vietii

se inneaca in

privirea de gheata

rasfranta grotesc in

zdreanta de lumina sfasiata

de intunericul taios

in coltul de astri…

Umbra distorsionata a salciei

plange pe margine de suflet,

imbratiseaza umbra fiintei

reci de atata viata…

*

Simt acum ca

flacara trairii a murit

innecata de lacrima

mai rece decat viata…

*************************************

Jarul sarutului

Palaria imi aseaza stramb

cochetaria searbada.

Aleg un rimel doar pentru a masca

chip livid de palidul suras,

scris odata cu creionul cu mina de plumb.

Nu stiu sa culeg flori uscate

gasite in vaza crestata in nuduri de femeie.

*

Mireasa cu valul singuratatii pe chip

scrasneste din dinti

cand Julieta o cheama

la o cafea cu aburi otraviti…

*

Sonetul urla agatat

in pana unui shakespeare

uitat in mormantul pe care mai cresc doar

trandafiri crapati in petale de orizont…

Cremenea si amnarul gem

sa-mi zamisleasca focul

uitat in vatra de acasa.

*

Trantesc puternic usa in urma mea,

oglinda se sparge in mii de pacate

pe care le iau

sa le sterg de urmele rujului.

*

Gata am iesit din viata,

lipesc cu scoci butonul soneriei

sa nu-mi tulbure, surd,

ultimul sarut spart in mii de cioburi

de oglinda…

*

Nu suna…

te aud mut in departare….

cu sirena unui gand de pace,

ce-mi istoveste cuvintele…

************************************

Luntre si zare

Luntre si zare,

Clipocit de limpezi unde,

Crepuscul in sambure de lumina,

Nastere a clipei intre faldurile lacrimii,

Crampei de inima

Zbatandu-se in frematare de aripi

Alba singuratate ascunsa-n ceruri de inima…

Si eu,

Imbratisez zare,

Ascult clipocit

din crinul lacrimii.

Chem flacari scanteietoare-n priviri

Sa-mi mistuie in irisi,

flacara iubirii

ce-si naste viata din lacrima.

Luntrea de clipa

Aluneca straveziu

Intre geneza si apocalipsa

unui vis impietrit

in care lacrimi nu mai stiu sa-si planga

asteptarea…

mi-re-la

*************************************************

Marea materna

Mangaiere mi-e mana,

Mama metamorfozeaza marea,

Meteoriti mor mustrator

Macinand margeanul marin.

*

Meduzele misca malul

Menuetul mistic

masoara melodios

momentul miscarii mareei…

*

Marinarii munciti

mangaie molatic

mirese-muguri marini

memorand mirific

mangaiere materna.

*

Minutele mor

mistuind minutarul

mai misca medieval,

marea, mama, marinarii…

***************************************************

Materie ceusiu-alba

Stramb, raze de luna

arcuiesc figuri distorsinate,

triste-vesele,

zac in funingine,

scotocind cu fata de cenusa,

ganduri,

noduri,

semne…

Dezleg increngaturi

de careuri stoarse,

de litere

caligrafiate sinistru

cu ultimul neuron

stafidit,

singur,

indecis daca moare

sau reinvie din

materia cenusie,

sa caute o floare alba

intr-un obraz rosu de copila

dansand gratios

cu fustita mov-albastra

pescuita din albastru de sepia.

*

ratacesc inca pe-o mare,

albastra,

cautand pasi albi…

***************************************

O ultima si…doar o lacrima

De sus, departe de privire,

un fulg isi cheama fiinta

intr-o ultima ninsoare…

urma lui, o rana alba

pe trupul unui nor.

*

Din adanc, departe de privire,

o flacara isi cheama mistuirea,

in palma-mi fierbinte

asezata caus obrazului tau…

urma ei, cenusa tristului suras.

*

Asculta…

Primeste fulgul ce-ti stie durerea.

O plange, mistuit de o ultima ninsoare,

arzandu-ti tristetea cu trupul lui,

in flacara.

*

Se naste din…

El- un ultim fulg

Si Ea-doar o flacara,

Copil…

Ce plange durerea-n bucurie,

o ultima si doar o lacrima…

***************************************************

Pana de inger

Calator in trecuta mirare,

spre inca o poarta zavorata

a lui “a fi”,

sufar un vis

arid de realitate…

Un inger trecator

prin soarta-mi din vis

slobozeste herghelii de ganduri

din varful unei pene

pierduta in farama sa de zbor…

Cuvinte-ganduri,

ganduri-cuvinte,

aud,

tainice soapte,

insomnie de vise,

scriu cu pana

prea putina pentru zbor,

rugaciunea aripii,

visul copilei ce zboara spre curcubeu,

margaritare-n-nflorite printre ruine…

inventez cuvinte,

in pasteluri siderale

apoi,

cu pleoape…

semi-adormite

las cuvintele

in palma ingerului

si pastrez pana

pentru a scrie pe pamant

viata zavorata.

…in eu,

in dimineti

ce-mi cresc

aripi de inger

pana intr-o zi…

*****************************************************

Poem

poem de iubire iti tes

salbatic alergand printre cuvinte,

despletita ca o fecioara

in noaptea alba a nuntii ei

crestand un sarut

pe obrazul stang

apoi pe cel drept

al iubitului ce o ia de mana

din viata ei catre viata lui.

Du-mi sanul catre palma ta

sa-si culeaga tributul de sarutari

crescute la umbra de stele

si inrosite in chipuri de maci.

Scrie cu vraja cuvantului tau

colier de perle

si coroana de crini

sa le daruim tribut iubirii

sa ii atingem fiinta

din unire de lacrimi

in contopirea doar a unei fiinte

din doua…

tu si eu

caci iubirea este doar una,

caci tu si eu suntem doar unul…

trup cu suflet de iubire…tu…si eu…

*********************************************

Te caut…

Te caut…te caut…

te caut in aplecarea salciei

plangand in lacrimi de frunze…

Te caut…in piatra scaldata de val…

Te caut in alge strivite de mal…

Te caut in singuratatea apei…

Te caut in val

ce-mi stie chemarea…

Te caut in ancora timpului…

Te caut in chipul lunii

rasfirat de apa…

Te caut in vers

incropit din cuvinte cusute

de vuiet de ape…

*

Straina de viata

strig tanguitor cerului

ruga nestiuta de litere

si adorm…dorm

in bratele valului

ce-mi canta de leagan

soapta noptii tale…

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.