TU CEL CE CAUŢI TAINA ÎNTR-O FILĂ
Tu cel ce cauţi taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Şi năzuieşti spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?
Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă
Prin ochiul gol din veşnice năvoade
Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine
În duhul frunţii, vag şi temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Eşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?
28 august 2004
VEGHEZ SFIALA OREI DIMINEAŢA
Veghez sfiala orei dimineaţa,
Râvnind să-nalţ umil o rugăciune,
Dar spaima clipei mute mă supune,
Poveri în trup îmi săgetează viaţa.
Doamne, îndreaptă-mi calea, să-mpreune
Mâinile mele ce-au uitat dulceaţa.
Celui puternic să-i aşterni povaţa.
Topeşte-i ura din rostiri nebune.
Atinge-l ca pe-un fur de lună plină
Şi îi smereşte graiul de-nceput,
Ca să-l primeşti de-a dreapta fără vină.
Dă celui blând un veşnicit sărut
Şi adu-mi, Doamne, mirul tău la cină,
Să mă-nvelească taina, ca un scut.
MĂ TEM DE VIAŢĂ, PUTRED GHEM DE SFOARĂ
Mă tem de viaţă, putred ghem de sfoară,
Mă tem de moartea ce îmi ia lumina,
Mă tem de omul ce-mi sporeşte vina,
Mă tem de braţul care mă doboară.
Mă tem de frunza dezvelind rugina,
Mă tem de vântul răbufnind afară,
Mă tem de clipa mult prea des amară,
Mă tem de gestul asmuţind jivina.
Mă tem de chinul reîntors în sine,
Mă tem de mâna care mi s-a-ntins,
Mă tem de azi ce ferecat mă ţine,
Mă tem de teama care m-a cuprins.
Cum să mai am încredere în mine,
Când frica pentru toate m-a învins.
OPREŞTE-TE, ÎMI SPUN. ARUNCĂ LESTUL !
“ dacă aţi avea credinţă cât un bob de
muştar, aţi muta munţii din loc. “
Iisus
Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul !
Ce rost am eu în lumea asta largă,
Ce val din mine stânca o s-o spargă,
Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul ?
Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă
Invidia. Să-i pregătesc arestul
În care nu-şi mai poate scrie testul
Tremurător în carne, ca o vargă.
Să smulg trufia spornică-n risipă
Şi îndoiala să o prind din mers,
Chiar de se zbate răscolit şi ţipă.
Să mă citesc în spaţiul unui vers.
Destul ar fi să cred în mine-o clipă.
Aş deveni stăpân pe univers.
O PASĂRE DIN MINE SE RIDICĂ
O pasăre din mine se ridică
Zbătându-se la uşa coliviei
În care am supus-o agoniei
De-a mă veghea, să nu-mi mai fie frică.
Doar pentru mine, dând frâu larg magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică.
Îngenunchiat pe firul de arnică
Să aţipesc la pragul veşniciei.
Desfigurată îmi rânjeşte soarta.
Ce frig mai e în suflet şi ce ger
Când înţeleg cât am greşit cu arta
De-a ţintui aripi ce-n lanţuri pier.
Hrăniţi albastre păsări, spargeţi poarta,
Din gând pierit urcaţi-le pe cer !
SCRIU UN SONET. DEPLINĂ AMĂGIRE
Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire
Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.
Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.
Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.
UMPLE, IUBITO, CU VIN VECHI POTIRUL
Umple, iubito, cu vin vechi potirul,
Fructul luminii, limpezit de muze,
Alintă apa dulce din havuze
Ce-a adormit cu trudă trandafirul.
Aşterne masa cu-n surâs pe buze,
Aşează pâinea şi veghează mirul
Ademenind spre trupul blând zefirul
Aromitor al zorilor lăuze.
Aprinde focul, nu-l lăsa să piară,
Aruncă lemne pe altar. Apoi
Miresme dulci ne vor zidi. Spre seară
Vom dezbrăca veşminte. Drepţi şi goi
Ne vom topi ca un palat de ceară
În flacăra dintru adânc de noi.
ASCUNDE-MĂ, ZEIŢĂ, DE PRIVIREA
Ascunde-mă, zeiţă, de privirea
Lunatecilor greieri din răstoace,
Alungă pui de mierle din găoace
Şi lasă-mă să-ţi răstignesc iubirea.
În trupul tău tăcerea grea se coace.
Avidă smulgi din pieptul meu rostirea.
M-afund în cuibul rodnic şi uimirea
Sălbatic vrea cu mine să se joace.
Strivesc sămânţa coapselor virgine
Şi geana muşcă sânul pârguit.
Pătrund adânc, năvalnic şi mi-e bine.
Tot cerul cade-n iarbă istovit.
Un şarpe magic s-a-nălţat din mine,
Ofranda serii fără de sfârşit.
SPUNE-MI, IUBITO, UNDE-ŢI E POPASUL
Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul ?
In cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?
Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară ?
Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Şi din căuş de patimi apă vie,
Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeaşi Ană, pe un nou altar.
30 iulie 2004
ABRUPT ATAC ARIPĂ AMUŢITĂ
experiment 1 ( litera a )
Abrupt atac arípă amuţită
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfinţit abulic amânate
Având alături arma aţintită
Afinităţi avid algoritmate
Aur ascund alica aţipită
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate
Absent ascult aceeaşi abordare
A acoladei arcului astral
Aulic ax acoperă altare
Actinii-albastre au ajuns aval
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal
DE CE SĂ SCRIU SONETE AZI
De ce să scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi tandre-au devenit istorii,
Când melosul suavelor prigorii
A fost ucis în silnice atacuri.
Ca să mai simt parfumul fin al florii,
Să urc visări de taină în hamacuri
Şi magice săruturi din iatacuri
Să le prefac pe toate în victorii.
Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu umbre reci împunse
De gândul blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,
Mai scriu sonete, ca să am un rost.
CÂND SĂ PARCHEZ ÎN FAŢA CASEI MELE
antisonet 4
Când să parchez în faţa casei mele,
Văd locul ocupat şi nu m-ajută
Privirea calmă. Intru în derută.
A fost o zi cu-o sută de belele.
Vine vecinul, cel bolnav de gută.
– A cui e rabla ? zic, pornit pe rele.
Simt că mă ia pe loc cu ameţele.
– Sunt musafiri la numărul o sută.
– Şi chiar la mine s-au găsit să steie,
Să nu-mi pot pune roata lângă scări ?
– Câte bordeie-atâtea obicee.
Îmi vin în cap o mie de-ntrebări.
Din portbagaj apuc nervos o cheie.
Doi sturzi în pom se ţin în dezmierdări.
23 mai 2005
DEGEABA FUGI, O DAPHNE CU PĂR MOALE
Mit 1
Degeaba fugi, o Daphne cu păr moale,
Din trist alai, scrutând un cerb prin spaţii.
Povara mea o voi feri de Graţii
Chiar de-ar dori să-mi dea păgân târcoale.
Doar pentru tine vor veghea bărbaţii
Rămaşi etern înmărmuriţi la poale,
Căci sunt Apollon şi-ţi voi da ocoale
Până când Marte va pieri-n rotaţii.
Te urmăresc prin jarişte, fierbinte,
Când înserarea stinge-o altă zi.
Roiesc în preajmă zodii, să te-alinte.
În ochii calzi de-a pururi te-oi privi,
Să văd cum zeul fluviului, părinte,
Te va preface-n laur, pe vecii.
7 februarie 2006
ROIBU-NSERĂRII ZVÂRLE-N COLB COPITA
Roibu-nserării zvârle-n colb copita
Coclite frunze cad pe crupa-n spume.
Un nechezat prelung alungă brume
Spre ceaţa văii ce-şi agită sita.
Întins galop strivea tăceri postume
Sub reavăn muşchi acoperind smerita
Şoaptă din preajmă. Scormone termita
În umbra clipei ce-a pornit spre lume.
Opresc un strigăt nesupus în faşă.
Îţi pun căpăstru rătăciţi drumeţi,
Dar tu te smulgi din mâna lor, abraşă
Şi muşti zăbala, spargi opaci pereţi,
Fecundă iapă, zână nărăvaşă,
Noapte de jad, născând în dimineţi.
29 noiembrie 2005
SE CRAPĂ FUSTA PÂRÂIE CHILOŢII
se crapă fusta pârâie chiloţii
cu iz de spermă putrezită-n vintre
dar n-am putut să o ridic altmintre
decât în grabă şi cu mari emoţii
băuse votcă săniuţă printre
aurolaci urlând smintit cu toţii
de parc-aveau de-ntărâtat coioţii
cu aspre blăni scuipau pe zidul dintre
garajul meu şi-o salcie nătângă
doi paşi să fac măcar s-o las în prag
era fiinţă iar spitalul lângă
chiar de trăia doar pentru furtişag
dar m-au izbit în plex cu mâna stângă
şi-apoi pe rând în buruieni i-o trag
2 iulie 2006
ÎN BURTA MĂ-TII SE COCEAU PUROAIE
în burta mă-tii se coceau puroaie
şi-ai apărut limbricul ce se pişă
la orice colţ de uliţă piezişă
ca scursul vânăt de-mpuţite zoaie
bătrânu-tău te-a pus cu o metişă
şi se căznea că nu se mai îndoaie
lindicul prins în fibre şi aţoaie
s-ajungă el pe-o neştiută nişă
n-ai loc în curţi rânjesc la tine câinii
te-aţin cu pietre plozii de nomazi
ce greu mai e s-ajungi la coaja pâinii
mucegăită pe trotuar mai cazi
strângând cu spasme în căuşul mâinii
un vis târât în mâinele de azi
30 iulie 2006
ÎŢI FACE-N PARC AUROLACUL GESTURI
îţi face-n parc aurolacul gesturi
cu mâna stângă îndoindu-şi braţul
ce te gineşti mai bine pupă-mi maţul
şi vorba asta-ţi pune-n cuget lesturi
te-ai repezit să-i prinzi gâtleju-n laţul
mâinilor tale alţii sar din resturi
ţi-au dat cu-n drug în cap să-ţi facă festuri
o clipă doar ai inspirat nesaţul
acestui aer ce-şi oprise zborul
ce-nalt e fagul îşi apleacă-n jos
crengile frânte să îţi dea onorul
din bolţi ca plumbul curge roşu sos
şi-ţi spui atunci când te-a luat cocorul
spre cerul trist că lumea e pe dos
15 iulie 2006
EU FLUTURELE-ALUNEC ÎN FÂNTÂNĂ
eu fluturele-alunec în fântână
ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul
n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l
ce vaier lung pe-antene se îngână
n-am cal de foc pe care adăpându-l
să-l fac să urce-n sus pe ghizduri până
şi-ar împietri copita pe o rână
ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul
ce–i până jos ce tihnă necurată
unde e luciul unde-i un năvod
să frâng în el căderea doar o dată
nu tremură nimic sub lânced pod
pe fund nu-i apă nu e nici o pată
plonjez în gol şi mă strivesc de glod
23 iulie 2006
RĂMÂN COCOŞUL PUS PE-ACOPERIŞURI
rămân cocoşul pus pe-acoperişuri
din tablă sură înfruntând furtuna
ni îl înmoaie vipia nebuna
nu se încurcă-n oarbele desişuri
de sus oraşul mi se pare duna
în care surzii îşi împlântă şişuri
un soi bizar de umbre şi hăţişuri
în care scurmă necurmat minciuna
dar casa mea bătrână şi-a dus veacul
şindrila curge moale în răstimp
rugina groasă mi-a tăiat hamacul
mă încovoi sub orice anotimp
şi peste noaptea ce-a pornit atacul
picioarele mi s-au desprins de timp
24 iulie 2006
PE UNDE-I OARE MAŢUL DINTRE PULPE
pe unde-i oare maţul dintre pulpe
cel ce-n găoaze căuta nespusul
învârtoşându-şi nebuneşte fusul
simţind savoarea vulvei ca o vulpe
să fie ceasul a venit apusul
cel ce l-ar face azi să se disculpe
să nu mai poată-n vrej să se întrulpe
pe cum era pe punte-n vremuri musul
voi uliţi strâmte buruieni jilave
cum mă momiţi şi-acum pe lângă porţi
cu iz dulceag de fuste şi agave
tânjesc şi-acum la sâni şi ample borţi
dar navele au devenit epave
iar cei ce-au stat întrânsele sunt morţi
CUM SĂ MĂ LUPT CU TINE, MOARTE ?
cum să mă lupt cu tine moarte cum e
să-ţi smulg rărunchii să-ţi sugrum gâtlejul
ai pus un semn pe fruntea mea cu bejul
paloarea urii-n loc de o gutuie
care să-mbrace-n pal feeric vrejul
de ce-mi înfigi în tălpi arzânde cuie
mi-ai smuls nădejdi din trup sfârşit duduie
şi-ai aruncat în jar nebun gătejul
ce ai de-mi râcâi josnic pe la uşă
şi nu-mi laşi soaţa să se culce lin
ci te lipeşti de ea ca o căpuşă
şi-i sfarmi nădejdea-n necurmat suspin
ia-mi mie hâdo trupul de cenuşă
să nu-ţi mai car poveri ca un asin.
ÎN BOB VEGHEAT CU GRIJĂ PĂRINTEASCĂ
în bob vegheat cu grijă părintească
se-aud bătăi izbindu-i învelişul
şi-n pântecul ce i-a-nsoţit suişul
se-ascunde plod râvnind să se ivească
hrănit cu ploi desferecând frunzişul
cu strigătul ce-l slobozit sub mască
deschide porţi un câmp să ispitească
tânjind să vadă iarba şi desişul
e jilav fir de grâu şi-n jur îi place
să simtă gust de fruct şi aromiri
s-a copt târziu cuminte şi tenace
pe masa mea întruchipând iubiri
iar pâinea trup şi vinul duh se face
întâmpinând lumina din jertfiri
9 martie 2005
MAI BINE MĂ NĂŞTEAM O RÂMĂ-N CLISĂ
mai bine mă năşteam o râmă-n clisă
să-mbăloşez cărările de humă
o sprintenă şi mlădioasă pumă
rupând din carnea zebrelor decisă
o frunză de-aş fi fost uitând postumă
că vântul toamnei m-ar fi vrut ucisă
sau o căpuşă bântuind proscrisă
prin blana vitei care-un chin şi-asumă
mai bine de eram ogar prin pustă
strivind nisipu-n jurul unui cort
sau în oceane paşnică langustă
veghind din valuri umbrele din port
decât izbit de viaţa-n veci injustă
mai bine mă năşteam de-a gata mort