NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ AMELIA MAGORI

Am ancorat, o lacrimă de frunză


Am ancorat

în palme clipele
aripa lacrimii

picta fiori…
precum sărutul

amăgirii vesele
pe frunzele inocenţei

de ieri.

Foşneşte

nostalgia în priviri,
ţâşneşte-n şipuri de cristale
puhoiul striat de nepăsări…

solare lacrimi …

de frunze siderale !

20-Septembrie-2000

Mă pierd în nori…

Aripă tristă e roza-n zi cu soare,
Si clipa-n care tainic ai plecat,
Tu m-ai lăsat, tânjind la floare,
Trist suflet fără de păcat.

Mă pierd în nori, pe-o rază călătoare…

Acum eu rătăcesc pe-al vieţii drum,
Cer rădăcini la arbori şi la flori,
Din gâtul serii, curge sânge-acum
Rămas sunt fără vlagă şi fiori.

Mă pierd în nori, pe-o rază călătoare…

Stingher stau agăţat de noaptea surdă,
Duios aud ploaia-n stropi jelind,
Nu-i nimeni care să-mi audă,
Bătăile profane,a vieţii pârjolind.

Mă pierd în nori, pe-o rază călătoare…

Mi-ai jefuit credinţa în iubire,
Acum sunt stea din ceruri căzătoare,
N-am să cunosc o altă fericire,
Mă pierd în nori, pe-o rază călătoare…

(Din vremuri apuse-8-septebrie-1978)

Voi fi !

Buzele timpului
sărută
cu chintesenţă divină,
un nor fraged
luminos de lacrimi.


Azur şi soare,
hulubul sfios
trece în zbor,
lăsând un sfielnic sărut.


Fereastra sufletului,
eliberează dor înseninat,
în oceanul iubirii.


Cu puterea speranţei
şi a împlinirii
eu val voi fi…
tu malul meu ,
mă contopesc cu tine
iubite,

în iubire…

22/ Aprilie /2006

Flacără arzătoare


Lumina ultimei

raze de soare,
ne-nvăluie ca aurul topit.
Încet şi cu blândeţe,
în braţe tu mă strângi,
precum o mamă puiul
la sânu-i că să sugă.

Cu pieptul gol

şi pielea caldă,
te-apleci uşor

cu buzele-ţi fierbinţi
pe gâtul meu le simt
arzând cuminţi.

Convulsiv tresar,

emoţie suavă,
eterică apropiere

plăcut tulburătoare
şi licăr de dorinţă-n ochi,
şi te iubesc !
cu fiecare grăunte de feminitate,
de tine am nevoie,
în fiecare ceas al vieţii mele!

Părul meu desfăcut
pe corpul tău pictat,
în roşu auriu

al apusului de soare,
mă simt dorită,

flacără arzătoare,
biciuită cu-atâta dragoste.

Tumultul s-a abătut
asupra noastră,

ca-ntotdeauna
valuri de disperare ne cuprind

de fiecare dată,

mai unic ne contopim.

Încrustaţi

unul în celălalt
dominaţia simţurilor

ne trimite,
o ploaie de lumină
scăldându-ne-n IUBIRE !

14- Martie -2006
{ soţului meu de ziua lui}

Plânsul şoaptelor


Femeie singură… .
speranţe pierdute,
şoaptele plâng,… priveşte!
sfârşit de şoapte deşarte…
secundele se scurg

cioburi
pierdute-n pământ,
e noapte…


Sufletele zac şterse,
rătăcesc pe-al nopţii drum,
şoaptele plâng,
aud murmurul tânguit
acorduri deşarte,
prin al vieţii labirint.

Femeia şi-aprinde-o ţigară,
şi-aşteaptă…
pentru a mia oară,
un strop de iubire în seară.
dar…

totul e doar,
FUM !

31/Iulie /2006

Îmi număr lacrimile…

O umbră e dorul lacrimii stinse,
Covoare de gânduri zac muribund
Închisă e aripa, obosită de vise
Ţesute tristeţi mă inundă pe rând.

Tresare lacrima pe albe hârtii
Iar clipa se zbate plângând,
Topite gene cu solzi argintii
Se-aşterne tacit, pierdut un gând.

Visele nopţii în flăcări omoară
Sufletul înveninat din senin,
Ofilite sărutări mă-nconjoară
Coboară uitarea, puţin câte puţin.

Îmi număr lacrimile uscate de dor,
Iar sufletul l-am închis în şoapte,
Adorm în jarul dorinţei şi mor…
Se lasă perdeaua târziu…e noapte.

28-Februarie-2007

Aprinse gânduri


Am înnoptat
împletită-n timpuri,
m-am dezmierdat
în nectarul divin,
doar vis adulmec
în suspin
şi sufletu-mi zboară…
ecoul se clatină
spulberând oglinda
nesfârşitului timp.

Mi-am răstignit
tăcerile-n vise,
perle de rouă
se scurg pătând
gânduri aprinse…

M-am prefăcut
în dulci văpăi
sub patima-nserării,
aripi flămânde
scăldate-n sărutări
plăpânde,
a renăscut

IUBIREA !

21 Martie 2007

Umbra trecutului


O floare pentru
fiecare an,
de când măicuţă
ochii-am
scăldaţi de doruri
fără număr…

Aş vrea s-adorm
pe-al tău umăr !

Am desluşit surâsul
şi plânsul l-am zărit
când s-au desprins
petalele şi visul
din gândul meu,
ce astăzi a murit !

Acum ce am în suflet?!
O inimă rănită
ce n-o las la vedere.

Gândesc,

sunt nevoită
să mă port aşa
şi am să râd,
când inima mi-o cere,
aşa ascund
durerea mea !

19-Mai-2000

Din pulberea inimii mele

Chemările flămânde
revin în noapte,
năluci îmi bat în geam
şi scutură de vreme
clipa, în val de stele
se revarsă calm
doar lacrimi.

Suspină vântul serii
visele…
ecouri de speranţă
şi Marea-mi cântă-n şoapte,
cu mângâieri
de lacrimi oarbe,
simţiri ce-am ars în zori.

Din umbra-nlăcrimată,
zbor în taină uneori
tăceri ce au pierit în nori,
se-neacă inima uitată,
se sparge-n molecule,
încremenită-n aerul
nisipului de gânduri-
se naşte perla
din adâncuri,
o inimă de pulberi !

20/Mai/2006

Ascund aripi de vise

Ochii singurătăţii
lasă deoparte potecile
ce ascund aripi de vise.
Doar pasul clipei
tremură sub cer.
Gânduri sucite străpung,
topite nopţi rătăcite
şi aleargă şoptit
pe cărarea frunţii,
în picuri de rouă.
Clepsidre de speranţă…
Clipele străbat
sufletul pierdut
şi geme lacrima,
tulburând visul nopţii.
Aripi de vise ascund
iar gândul…
pleacă spre el
în foi de petale scrise,
nemuritor fior…
Lacrimi de iubire
curg tainic doar
în lăuntrul inimii !
Sfioasa perlă
Iubirea,
ţese pânza de vise
a vieţii, speranţă-
flacără eternă…

21-Ianuarie-2007

O lacrima se impletea in vers

O lacrima

isi canta amarul

in noaptea pustie,

furata i-a fost dragostea

de-o „clipa”

pe vecie…

Dansa uneori

mangaiata de stele,

iubirea trona

alaturi de ele.

Acum cerul e negru,

de nori incarcat,

iubirea-i pierduta…

e ultimul vals

si lacrima…

tacuta a ramas !

6-septembrie-2007

Cu ochii inimii…

Valuri de verdeaţă învăluie
Ca o mantie regească munţii,
Ici colo, curg lacrimi cărăruie
Izvoare limpezi, din ridurile frunţii.

O rază de soare timidă
Străbate obosită norii grei, emulsii
Lucesc în falduri cosiţe de zăpadă
Pe crestele munţilor, convulsii.

Prin sita norilor se cern,
Lacrimile reci ale ploii…
Aripile în cânt etern
Se zbuciumă brazii, te-apucă fiorii.


Mohorât e suflul munţilor,
Misterul nopţii se lasă peste stânci,
Perdeaua deasă taină a amintirilor,
Cu ochii inimii simt dorurile adânci.

6 /Iunie/ 2006/Predeal

În faptul serii…

În liniştea serii de vară,
pe terasa iubirii coboară,
Soarele
şi cerul este roşu
şi cerul e de pară,
ucise-n amurg,
pe-o bancă solitară,
Slovele.

Plutesc pe-a valurilor,
filă după filă,
petale-ngălbenite,
de vreme fără milă
Cărţile,
pe urma lor
şi pasul meu se-abate,
de ele sufletul mi-l leg
şi unde curg curate,
Nopţile.

19/ Iulie /2006

As prinde-n tine radacina !

Canta pe-o ramura,
o lacrima…
Canta iubirea noastra!
Straini intre distante…

Privirea ta imi lumina
in noptile tarzii,
sa te iubesc in vis
cum as putea?!
cand clipele se scurg
si pier…
As prinde-n tine
radacina,
s-a astup a sufletului
crater!
Cand ochii ii inchid,
visez la la tine-n gand,
Iubitul meu cu pletele
in vant!
Te voi pastra,
in visuri fara vina…
As prinde-n tine
radacina !

14-02-2008

Acorduri tarzii

Prin pletele noptii
s-a furisat
o clipã de tãcere
si nu stiu
cã e abis,
delir,
sau e pustiu…
Au evadat din labirint
priviri paralizate
ce se prefac
în lacrimi de jãratic
si zâmbete ce ard timid,
acorduri tarzii
printre ruine,
cãrãri de amintiri…

25-septembrie-2007

Testamentul iubirii

Dincolo de sufletul iertat
vibreazã lacrima tãcerii
închisã într-un ocean
de asteptare …
o prizonierã
între ieri si azi,
oare?!!!
Alungã gustul ucigãtor al gândului
rarefiate sentimente oarbe
cu brate de frunze si iarbã
adâncã prãpastie a durerii.
Ca o nãframã zboarã soapte,
sunt amintiri din cenusa rãmasã
de focul iubirii pãtimase
ce-a ars speranþe
dorinte si vise,
orfani de pasiune naºtem
o moarã de vânt.
Atinge steaua de neatins
alungã bezna
ce sugrumã clipa
si pune amprenta pe inima mea !

M-as desena în valuri
te-as primeni în gânduri efemere
sã adormim visând
în culcusul toamnei
cu trenã de ploaie
si arome de gutuie
iar vântul sã aducã
frunza de gând
numãrând stelele pe cer,
dar sã nu uitãm…
sã ne numãrãm pe noi !

12 Octombrie 2007


Dăruire !

Mă-nalţ precum un lotus
din mlaştini de dorinţe
plăcerea dăruirii
a răsărit fierbinte
căci dăruind,
nu scad averea mea,
primesc inzecit
ce-am dăruit cândva!
Întreabă marea
de gândurile mele,
de rugăciuni
întreabă ploaia
în celesta sărbătoare,
priveşte tăcut
în oglinda minţii pură
şi ascultă dansul visului
pe uliţi de rouă şi soare !
Există un foc sacru
şi lacrimi fără leac
o cale dreaptă de urmat,
stăpână peste taină
şi lumină…
Iubirea într-un cuvânt !

29/iulie/2007

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.