NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ ANGELA NACHE MAMIER

Biletelul de pe masaangela-nache-mamier

Mânâncâ de pe masâ cu pâine

Bea lapte,fâ-ti lectiile ,aspirâ praful

Nu te hîrjoni cu Câtâlin,nu deschideti usa

La nimeni ,dormi,citeste povesti,te sun

Pe la cinci de la scoalâ

Iti aduc ceva dacâ esti cuminte

Nu umbla cu chibriturile

Deschide televizorul

Nu fâ firimituri

Dacâ iesi afarâ ia-ti cheita la gît

Nu te sui în corcodus

Cumpârâ pâine,ia-ti covrigi

Joaca-te-n fata blocului

Nu tipa-n scarâ câ ies pensionarii

Si te implor

Repetâ tabla înmultirii cu 6

Te iubeste mama cu dor

Citeste însâ biletul …asa …puisor…

Miraculum

Ploaia si nasterea firului neted de grîu

Eu nascatoarea de fiu

Dezvelind copilul meu viu

Ce rarâ – ntâlnire

Ce gravâ-l pâstrez pe genunchi

In tremurul mâinii si-a pieptului plin

Febra-ncercârii

Din necuprinsul

Vietii si mortii biruite-n doi

Ce-as fi putut sâ mai murmur

Toate-ale lumii

Mai moi si usor dâruindu-se

Bratelor mele

Uriase si grele în sufletul uimitei tâceri

Frumusetea si pacea

Cu care-ntr-o mare de grîu

Mâ aplec înspre fiu

Si-l învat lîngâ zori

Sâ porneascâ…

Delicat emisfer

Bârbatul desfâcu bratele

Convingâtoare adâposturi

La prima vedere

Ii dâdu încuviintarea

Intîmpinându-l ca de pe altâ lume

Ar fi vrut sâ cadâ cumva de sus

Sâ strige câ-l vrea si s-o creadâ

La ce bun atîta solemnitate

El,strîngâtorul de fapte

Ii spune sâ tacâ

Ea tace

Ea doarme

Sub pleoapâ statuia de zahâr

A melancoliei

Se-neacâ

Ce freamât

Ce freamât stingher

Prin grâdinile suspendate

Sufletul ei,delicat emisfer

Secventa matinala

Buletine de stiri ,alte diverse

Curg prin pereti

Trupul miscîndu-se-n vidul

Dintre mine si susurului somnului

Pe buzele fiilor

Cel mic deschide un ochi somnoros

Cine citeste mai bine ca mine

Aceasta deschidere…esti tu…ai venit…

Ia-mâ-n brate si pune-mâ-n patul

Tâu…

Nu-i spun nu e timp

Mîngâie-mâ tare…

Si-l mîngâi asa-n somnolenta stârii

Cu care copilul ti-e drag

Si ti-e foame

Ca si cum l-ai mai naste odata

Nu-nchide ochii câ râmân singur…

Ce culoare au stelele

Ca soarele-mi spune

Dar dintii …sunt ca zâpada

Patru ani ,fiul meu ,vîrsta lui

Hrânind cu pâine cu gem sau cornuri

Câteii orasului

Cesaul trecuse de « ia-mâ în brate »

Sorbindu-ne pe deplin diferit

Dimineata…

Tema principalâ

Niciodatâ atît de aproape

Cît sâ se împace umbrele

Nicicînd într-o singurâ umbrâ

Ce stiu se repetâ

Ce vreau îsi aratâ aripa de lut

Nemâsurabilâ planta cu care

Aidoma-s fâcutâ

Ca si cum as fi ca si cum m-s fi rupt

Ostenitâ de seve

In cumpâna pasilor,ruginitul tumult

Vîntul vindecâ oxigenul

Obosit de freamâtul nârii

Incâruntite melancolii

Pînâ la strîmta facere a cuvîntului

Riduri,emisiuni perimate-n oglinzi

Semne de soc ale pielii la frig

Inertii scuturate-n râgazul ostil

De-a citi cu nesat si prosteste-n

Grimasa singurâtâtii vecinului

Cît poate sâ-i fie de fricâ

Umeri de piatrâ apasâ fâptura

Suavâ a cîmpului,grîul

Pâîne care te cautâ –

Arma cu care mâ stiu

Dacâ lupt

Tema principalâ a dragostei(cum se vede)

Mai face-o gaurâ-n frunte

Nici pe mine nici pe tine nu te înduplec

Tu,numai du-te …

Strada Cosmos

Toate drumurile sînt pe hartâ-

Echilibru conventional

Sîmbâta ,duminica ori la salar

Cartierul miroase a bere ori vodca

In aromele florilor aspre

Sâdite de-un activ cetâtean voluntar

(Pensionar)

Ce contraste

Un adevâr relativ ,dar trist ca acesta

Poate fi rama-n care

Si suflet si sînge pentru semeni tresar

O femeie cu plase,cu umerii tari

Cu prunci smorcâiti

Mârsâluind la orisice cozi cu rabdare

Este

Nobil pretextul unui posibil poem

Viguros,enrgetic,chiar extraordinar

Doar sâ-l culegi de pe pleoapele-i sacre

De pe chipul de zahâr si sare

Din zîmbetu-i rar…

Varâ 1981

Nu stiu care este bumbacul rege al verii

Nici accesoriile modei la soarele anului acesta

Nici alimentatia ,nici viata modernâ

Nici tiparul fericirii mâcar un sezon

Nici gândul super-dens ,super colorat

Care duce la buna igienâ a vietii

Sâ renasc în mâcar vitalitaea imaginatiei

Imi doresc sâ trâiesc mai aproape de naturâ

In sînul si-n ritmul ei ce sâ zic

Fârâ griji ori constrîngerile civilizatiei

Dacâ tot amîn pe mâine vacantele,

Soarele,libertatea,ora rochiei

Decoltate,subtiri

Exersînd farmecul si umorul,bucuria ,

Dragostea,viitorul –bogate-n arome

Din memorii mâ sustin si desprind

Tînârâ ,activâ ,fierbinte

Mi-e foame de cîntec si-mi cînt

Aflu de care pârti ale lumii mai sânt

Molusca durerii sparge nisipul nelinistii

Plîng femeieste,bîzîi ,deci cutreier închipuiri.

Discurile soarelui mâ retin în destin

Sper sâ trâiesc o mie si una de vieti fabuloase

In undele cîtorva raiuri albastre

Unde lumineazâ poeme cu sau fâra cuvinte.

Profa de francâ

Oricînd femeia de serviciu

Imi zîmbeste si-mi dâ un mâr

Curtea e plinâ de copii

Arcuri aurii gata sâ se-ntoarcâ-n

Razele soarelui

Mâ privesc si-si dau coatesimpatice

Le ghicesc gesturile

Nu se vor opri din joc

Eu nu-i sperii,le mai si zîmbesc

Si-n pupilele lor spontan-curioase

Nu sânt deloc tristâ

Vorbim vrute si nevrute

Pe limba îngerilor

De la elevul Popescu cumpâr un câtel de pripas

Nobila rasâ zisâ ad-hoc « dintre blocuri »

Mâ costâ cît spune el cu gravitate :

Saptesprezece lei !

Licâriri vioaie sub fruntile mici

Rontaie cunostintele

Ei stâpînesc zîmbetul,indulgenta,râbdarea,

Increderea,zelul aripilor mele…

Femeia de serviciu mâ salutâ si-mi întinde

Un mâr

In cealaltâ mânâ tine o mâturâ strasnicâ

Judecata copiilor are mereu un chip nou

Foamea lor curioasâ,interesul vioi,gesturile

Si sperantele lor mâ tin prizonierâ

Imi eliberez inima,lucrâm împreunâ,

Vom afla pînâ la urmâ cîte ceva

Astâzi soarele mi se pare cîrliontat

Hîrjonindu-se în purul contur

Al recreatiei mari.

Documentare

Pe teren realitatea sta cam asa

Cînd ploua cînd era soare cînd stationa

Pe tarabe ,diverse legume adverse

Un târan ivre însâ comersant

Nu mai realiza operatia cu care dai clientelei

Ardei grasi pe trei sortimente

Mai ales uitase sâ mai dea restul la sutâ

Orâseanu-i râstoarnâ ardeii în fatâ grâbit

Si-i smulge-anevoie bancnota din degete

O bâtrânâ pur si simplu fura

De colo o rosie ,de colo un mâr

De colo ce-_o fi

Am vâzut cum târanul o mâsura pe sub gene

Si habar n-avea ce sa-i facâ

Era om cu frica lui Dumnezeu

Doar se crucea si se minuna

Sâ nu râmînem în afara sentimentelor

Comoditatea este la ordinea zilei

Gînduri,

Degete de salariati

Isi apropie halbe sâlcii,se pune tara la cale

Dupâ arsurile chipului EI muncesc

Sînt nerasi ,pînâ seara au privirile tulburi

Nimeresc anevoie soseaua ce-i duce spre casâ

Unde femeia lor grasâ asteaptâ banii de cosnita

Socotind în grâmezi separate întretinerea,lumina,

Televiziunea,pâinea cea de toate zilele

Nu-l mai trezeste ca-n alte dâti,îl descaltâ

Isi spune doar pentru sine abia ne ajunge…

Regina cratiţelor

Capabilâ de a râmîne vie

Plinâ de viaţâ în acest corp stînjenit

Povestea mea e banalâ ,umanâ

Un singur poem el singur

N-ar şti sâ-l exprime ;

Desi ridiculâ,desi învinsâ

Nu îngenunchez,

Mîngâi pereţii,vazele,boluri de aer-

Martori fideli,

Arome de plante se ridicâ

In mica bucâtârie

Respir adînc ,îmi dau curaj

Reginâ a cratiţelor,

Ochii mei sînt sufletul şi oglinda

In care mâ las surprinsâ

De mine ,de voi,

De cîtva timp,

Din cruzime

Pleoapele voastre veştejite

Decapiteazâ vise şi priviri.

Raţia

300 grame de pâine neagrâ pe zi de persoanâ, de patru ori pe an carne de porc

Cartofii mor sub lama argintie

Mâ ignor îmi fac datoria

Revoluţionarâ

N-am încotro.Mi-e teamâ

Sâ nu ajung fârâ motiv

La stîlpul infamiei.

Strîngem din dinţi

In uleiul rînced al singurâtâţii,

Rîsul idiot, aplauzele

Sînt obligatorii în programul

Regulamentului lor

Interior

Sâ-şi eternizeze puterea,

Ei deseneazâ aceste destine ostile

Anapoda.

La ore fixe,

Autoritatea invizibilâ şi supremâ

Urlâ:

“Sînteţi prea graşi!”

Distribuie cu pistoletul şi-n forţâ

Pe cap de sclav,

Oribile tichete de raţie

Muncitorul

Omul acesta albit s-a spetit cu munca

Femeia îi toarnâ ciorba caldâ

(ultima promotie casnicâ)

Ascultâ vorbele-i aspre printre sorbituri

Râmîne mereu interzisâ de importanta

Acestui templu- al mecanicii

Ia sa-i pun si-un ardei iute e nervos

…câ mucosul cutare s-a ajuns

Nu mai ia(seralistul) de jos nici o saiba

Mai adaug-o lingurâ douâ de licoare caldâ

Poate-i trece nâduful

Niste tînci « inginerasii » ca si ciupercile

Dupâ ploaie-i pun niste întrebâri

De te umflâ rîsul,dar fiindca-l cautâ

Le râspunde pârinteste ,ca un apostol sfînt

Al motoarelor

Omul acesta albit s-a spetit cu munca

Bea niste vin,o posircâ,altâ voce ,alte gînduri

Reparâ clanta stricatâ

Bîjbîie-n ziarul local,adoarme pe loc

Somn mereu greu

Acoperit pe fatâ de cifre,angajamente,anunturi

Familiale si banalii –ochelari

Peste riduri de frunte…

Tatâl meu pe strada traversierâ

Fluviul rosu traversat

Dintrodatâ

O ,tatâl meu

Aceastâ mare pasâre liberâ

Fârâ întoarcere

La râspîntia emotiilor

Imi face semn,rîde ca un nebun

Redevine copil

Deloc grâbit sa plece

Inca si încâ

Departe,tot mai departe

Nu am putut face nimic

Si nu am înteles nimic

Din absentâ…

El rîde.

Vâd dintii sâi mari

Si albi.

Pe veci

Ochii sâi mari râmân

Inchisi

Sub pleoape de argint

Migratoare

Copilul acesta ,tatâl meu

Vine ,râmîne ori pleacâ de o mie de ori

In norul rosu

Acoperit de mari batistele albe-

Infinitul –

Ploaie de semne

Pe strada traversiera

Exod 1989-cereri de azil şi bicentenarul revoluţiei

Batrîna aşezatâ pe un cauciuc spart

Bate fârâ-ncetare tam-tam-ul

Sfîrşitului de lume :

“Oamenii sînt pe aici pe dincolo

Nu ne vor vedea…”

Arborele-Altar îşi schimbâ scoarţa,

Atrage şerpii devoranţi

Excitaţi de laptele matern,

De prunci şi tinerele lor mame.

Bâtrîna femeie cocoşatâ, ştirbâ

Işi acoperâ gura şi pune o mînâ

Pe inima sa iubitoare,

Cristul pictat pe lemn

Il va atinge de-o sutâ de ori

Urlînd de durere încolţitâ

« Oamenii sînt pe aici pe acolo

Ei nu ne vor vedea …»

Orbitâ , nu mai vede nimic

Doar un omuleţ care atîrnâ

Din ce în ce mai pipernicit

In copacul-altar,

Spînzurat pe un soclu

Insîngerat.

Out of Europe

Drepţi în noroi, în vînt

Voi visaţi, vînaţi fericirea

Copiii dorm în carcase de maşini

Beau apa Senei

Si tulburi de dimineaţa pînâ seara
Râtâcesc pe trotuare

Cerşesc cîteva centime

Intr-un pahar

Agasînd trecâtorii :

Pentru mîncare Domnule vâ rog,

Vâ rog Doamnâ,

Inutilâ câutarea cheii

Acestui paradis aparent

Lumea are inima de ciment

« Drepţi în noroi în vînt

Voi visaţi,vînaţi fericirea »

Oameni enervaţi coboarâ

Din furgoane

Strivesc aceste maidane pustii,

Cocioabele lor,

Si urlâ

Nu sînteţi la locul vostru

Niciunde

Vâ cer actele

Acoperindu- şi nasurile

Nava voastrâ,

Deznâdejdea-

Si-a pierdut demult odgoanele

Chipurile sumbre

Corpurile obosite, înlânţuite

Si solidare

Adulmecâ aerul greu

Ingrâmâdite

In celulele iadului-

Furgoanele de animale

POSTFATA

Examene la oral (20 de ani dupâ Ceausescu)

Aceeaşi remarcâ simpaticâ şi înmulţitâ cu o sutâ!

« Aveţi un accent… ?

Aaaa,sînteţi româncâ…

Toatâ lumea vorbeşte acolo franceza

Spuneţi-mi era chiar atît de dur?

Nu îmi vine sâ cred?

Nu a putut fi atît de teribil

Mass-media exagereazâ mereu ,nu-i aşa…?”

………………………………………

Râspunsul meu e deja pregâtit,

Foarte lung,

Recitat de sute de ori !

Da am trâit-o ,am supravieţuit

Imaginaţi-vâ în locul nostru:

15 litri de benzinâ pe lunâ,

Cinci copii obligatorii pentru o femeie

Pînâ la 45 de ani, fârâ drept la avort.

Dragostea o corvoadâ şi ca rezultat

O sutâ de mii de orfani ori abandon de copii.

300 grame de pâine neagrâ pe zi ,de persoanâ,

De patru ori pe an carne de porc,

Tichete vexante de raţii

Un litru de ulei de soia, un kil de zahâr,şi de fâinâ,

Zece ouâ,o prâpâditâ de margarinâ pe lunâ,

Partid unic,nici o libertate de expresie

Voturi forţate pentru aceeaşi clicâ,

Spionaţi, ascultaţi la telefon de câtre

Informatori zeloşi,

Frontierele închise , ţara în agonie

Ruptâ de lume intenţionat,

Oameni persecutaţi la cea mai micâ

Schimbare de conduitâ,

Pedepse , frici codidiene

Tigani condamnaţi la trei ani de închisoare

Pentru o pâine , un geamât,

Salvarea nu se mai deplasa dupâ 60 de ani,

Sate şterse de pe faţa pâmîntului ,

Oameni înghesuiţi în blocuri- turn

In timp ce poporul de sclavi,militari

Puscâriaşi,

Ridicau Palatul Poporului

Faraonic ,vizibil din spaţiu

Ca Zidul Chinei,

Poarta biroului lui din lemn exotic

Mâsura o sutâ de metri…

Vindea pe dolari

Copiii fetelor-mame la adopţie.

Petrolul,

Evreii , Nemţii

Erau vînduţi pe dolari

Umplînd conturile personale în strâinâtate.

Ne obliga sâ strîngem centurile

Sâ tremurâm de frig,

Fârâ electricitate în favoarea industriei,

Presa aservitâ ,o culturâ ridiculâ în slujba

Cuvintelor ,portretelor ,discursurilor

Perfectului dictator cretin parano…

Trag aer sâ respir ,gata sâ continui,

Dar interlocutorul jenat dâ semne de obosealâ

A înţeles mult mai bine de data aceasta

……………………………………………..

“E incredibil … de neconceput aşa ceva în Franţa

E mai bine la noi….

Ati trâit probabil o mare schimbare

Odatâ ajunsâ în Franţa?”

Cobor privirea (ca vinovatâ pe undeva):

Da ,eu am avut aceastâ şansâ,

E adevârat,

Dar aceasta este cu totul altâ poveste…

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.