NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ CLAUDIA VOICULESCU

Iubiţi-i, de se poate,pe masură

 

Dacă-n aceste vremuri sunt pe lume

Îngeri din cer care-şi mai zic poeţi

Nu-i alungaţi ! Vor îngheţa în brume

Doar ei petrec în lume fluturii nămeţi.

 

Nu-i obligaţi să-şi capete renume

Şi nu le-nchideţi calea de drumeţi

Şi nu-i mai judecaţi dupa costume

Au fost şi ei cândva superbi la preţ…

 

Cinstiţi-i , de se poate , pe masură !

Mai învăţaţi şi voi ce este-un vis

Lângă tristeţile ce le îndură

 

Când ochiul lor spre sfere e deschis !

Ei vin cu pieptul gol, fără armură

Trecând grăbiţi pe sensul interzis.

 

 

 

Cu Marc Chagall…

 

Cu Marc Chagall în zbor fantast

În aer liberi şi în flori

Uimiri din ochiu-atât de cast

Alunecaţi peste viori…

 

În redingotă – tandru fast –

Pendulă , peşte şi culori

Cu Marc Chagall în zbor fantast

În aer liberi şi în flori

 

 

Memorii dintr-un spaţiu vast

Fără de ţărmuri, spre candori

Lumina magică , contrast

Si-atâţia îngeri dezertori .

 

Cu Marc Chagall în zbor fantast …

 

 

 

 

 

 

Lemn de fluier…

 

 

Lemn de fluier ,lemn de roată

Lemn de cruce, lemn destin,

Lunec braţul ne-mpăcată

Peste braţul tău străin.

 

Şi mă simt şi vinovată

Ca păcatu-nfipt in crin;

Lemn de fluier ,lemn de roată

Lemn de cruce , lemn destin …

 

Poate îmi vei fi odată

Despărţire de-acest spleen

Şi în pacea –ţi ferecata

O să dorm şi eu deplin…

 

Lemn de fluier, lemn de roată…

 

 

 

Lethe…

 

Şi poate numai râul Lethe

Ne va purta într-un târziu

Neştiutori prin altă sete,

Cu sufletul de ieri pustiu.

 

Şi ne vor aştepta , şirete

Icoanele din alibiu ,

Dar poate numai râul Lethe

Ne va purta într-un târziu…

 

Încercuit ca-ntr-o pecete

Doar nesupusul dor, zurliu,

Să joace vechi marionete

Prin alt decor de roşu viu…

 

Şi poate numai râul Lethe…

 

 

PE-ATÂTEA  CĂI ÎNVOLBURATE

 

Fiului meu,Octav

 

Pe lumea asta să laşi semn

Ca o lumină ce străbate

Şi taie cercuri într-un lemn

Atât cât viaţa-n el se zbate!

 

Un crez să ai şi să fii demn

– Tulpinile nu sunt curbate –

Pe lumea asta să laşi semn

Ca o lumină ce străbate…

 

Din suferinţă creşti îndemn

Oricât vin mările-agitate;

Lupta ţi-a fost deplin însemn

Pe-atâtea căi învolburate

 

Pe lumea asta să laşi semn!

 

 

 

BACOVIANĂ

 

 

Mă arde-o rană

Contemporană

Spaimă începută

Şi nemaiştiută.

Şi dintr-o parte

Susură moarte.

Ea vine curgând

Prin sânge pulsând

Şi-al meu înţeles

Se tânguie-ades.

Creanga mea verde

Norul mi-o pierde.

Trăim, mai trăim

Crucea heruvim

E veacu-ngrozit

De ceaţă cernit

În sfera de foc

Nu avem un loc.

Tristul iarmaroc

Provoacă la joc

Cu pierdere-n carte

Spre morile sparte.

Valul încă bate

Tăcere-n cetate.

Şi totuşi Cuvântul

Mă strigă, Preasfîntul!

Dincolo de-o rană

Contemporană…

 

PSEUDOBALADĂ

 

Mai turnaţi-mi în pahare

Limpezimi crepusculare!

Mi s-au dus pe spânzurate

Vieţile-mi, la jumătate…

Prin surâsul Giocondei

Ars-au râurile frondei

Şi-am crezut că este vis

Când pe moarte eu am scris

Cu majuscule carate

Că la mine nu străbate.

Dar în ceştile de ceai

Lăsa veşnic putregai

Dulce-amar sau gust de lut

Din uitatul început…

Mai turnaţi-mi peste vis

Răzvrătirea lui Narcis!

Mai turnaţi-mi peste moarte

Lacrima din ciuturi sparte!

Poate cad în somnul clar

Ce mă cheamă tot avar

Când sub scutul putrezit

Moartea-i limpeziş albit…

VISEZ PĂDURI

 

Visez păduri în care să m-afund

Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire

Să pot uita de mine şi de fire

Să pot dormi în linişte, profund…

 

Şi să mă pierd total ca-ntr-o neştire

S-ajung cumva la soare, pe un prund…

Visez păduri în care să m-afund

Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire…

 

Să nu mai am de cine să m-ascund

Să pot să fiu în voie împlinire

Să nu mai mi se pară nălucire

Chiar gândul meu de pace şi rotund.

 

Visez păduri în care să m-afund…

 

ZADARNIC MAI EVOC

 

Atâta pace-n sufletu-mi boem

Acelaşi înger între noi coboară

Umbrită iarăşi încă te mai chem

Izbăvitor iubind ca prima oară

 

Nectarul vechi din cupe sparte-l bem

Decoru-acela-i umbră pe comoară;

Atâta pace-n sufletu-mi boem

Acelaşi înger între noi coboară.

 

Străina clipă timpul ni-l devoră

Dorul apus în stea de peregrin

Înlănţuit cum ielele-ntr-o horă

Se-ntoarce ca un oaspete străin.

 

Degeaba-n amintiri te mai aştept

Zadarnic mai evoc acordul stins

Tristeţea mi-a rămas în piept

Iar peste noi cu despărţiri a nins…

 

DOAR STELEI MELE MĂ ÎNCHIN

 

Doar stelei mele mă închin

Cu plecăciune de nespus

Şi beau paharul cu mied plin

Ce îngerul mi l-a adus…

 

E miedul chiar augustul vin

– Miraj de timp ce n-a apus –

Doar stelei mele mă închin

Cu plecăciune de nespus…

 

Respir doar aurul divin

Dinspre Olimp şi de mai sus

Acolo Graţii mă susţin

Mult prea frumos şi prea presus

 

Doar stelei mele mă închin…

 

 

 

 

De ce mor poeţii singuri?

 

 

Iată! – am zis – iată-mi căderea!

Tu încă mai priveai în gol

Aşteptând parcă un sol

Atât de imaginar, încât

Ţi-era frig, ţi-era urât.

Nu vedeai căderea mea

Chiar aici, după perdea.

De ce mor poeţii singuri

Niciodată sus, în ringuri?

Mor aici, chiar lângă noi…

Plângi amarnic, îi desfoi

Până-i vezi cu aripi moi:

Nu ştiu drumul înapoi…

 

Iată! – am zis – iată-mi căderea !

Nu te vedeam, nu mă vedeai nicăierea…

 

Ce singuri mor poeţii, Doamne, ce singuri!

Purtară ei,  pe-acest pământ,

Armuri străine, trist veşmânt…

 

 

 

 

 

 

Tainic, osânditul Socrate

 

 

Iată, mărturisesc

Că-mi trăiesc singurătatea

Ce-mi cântă cântecul biruinţei

Să-l audă toată cetatea…

Biografia mea nepereche

-Utopie, peregrin din carta cea veche-

Scursă e în vopseluri levantine

Spre continente libertine…

Iată, risipită în pulberi

Viaţa mea – vis la curtea candorii –

Părea că mă poartă pe-un mirabil covor

În ţinutul splendorii

Unde mă aştepta tainic osânditul Socrate

Răspunzând întrebărilor mele adevărate…

 

Dar, iată, acum tandră, izgonită din mit

Ştiu sigur, depun mărturie, m-am trădat, m-am minţit…

Şi-acum, prea târziu, sincopat mă întorc

Răpită de teroarea iubirii pierdute;

Orbii mei ochi văd bine lumina ce-o torc

Şi viaţa mea dusă pe străinele plute…

Mi-a mai rămas un rest de romantică istorie

Şi-o baghetă magică cu care-aş putea dirija o orchestră

Un son sideral dintr-o geografie iluzorie

Eu pedepsind, eu ucisă Clitemnestră…

Vai, clipa retrospectivei în care

Vezi dilatat Olimpul Iubirii

Şi sufletul tău cum încet şi singur dispare!…

Şi-acum încotro, geamănul meu şi-al risipirii?

 

 

 

 

 

                       

IZBĂVITOR IUBIND…

 

Dar este Dumnezeu, când se coboară

Atâta pace-n sufletu-mi poem

Şi-atunci, ca şi vrăjită, eu te chem

Izbăvitor iubind ca-ntâia oară.

 

Şi-aş vrea, nectaru-acesta să îl bem

Într-un decor râvnit – a câta oară? –

Când rănile în piept să nu mai doară

– Eternităţi unite-ntr-un tandem -…

 

Dar simt un monstru tainic cum devoră

Iubirea noastră -căpitan la proră-

Ce ne purta tot dorul peregrin …

 

Şi-atunci, mă-nchin, cum Bachus, la un vin

Şi-nchipui casa noastră-ntr-o enclavă

Şi eu, de dorul tău, de tot bolnavă …

 


     PE CARE CĂI

 

Răni, lacrimi aprinse

Spaime şi gânduri învinse

Răspuns, nerăspuns

Vârste în ceasul ascuns …

 

Deplinul închide la fel

Sorţile humii-n inel;

Din gânduri-cetate

Câte şi unde-s aflate?

 

Pe care căi poartă

Ora vieţile mele?

Peste vămi, peste soartă,

Eu trec între stele.


CEVA DEMONIC E-N OGLINZI…

 

Ceva demonic e-n oglinzi

Şi parcă ţi se ia o vamă

Şi-ai vrea din ele să desprinzi

Un chip ce nu se mai destramă.

 

De unde oare să cuprinzi

Imagini ca-ntr-o panoramă?

Ceva demonic e-n oglinzi

Şi parcă ţi se ia o vamă …

 

Retrospectiv vrei să colinzi

Calea bătută în aramă

În van arcadele întinzi

Peste un timp ce te recheamă.

 

Ceva demonic e-n oglinzi …

 


SINGUR SUB A SA TORTURĂ

 

Cela ce-mbracă forma pură

A dragostei, într-o minciună

Şi tăinuieşte sub glazură

Licorile de mătrăgună

 

Va resimţi, cândva în gură

Amarul gust cum se adună

Cela ce-mbracă forma pură

A dragostei, într-o minciună …

 

Prea singur sub a sa tortură

Va mai vedea cum se răzbună

Chiar sufletul lovit de ură.

Şi-nfrigurat, ca-ntr-o furtună

 

E-acel ce-mbracă forma pură …

 


 O sferă mă va fi cerut

 

Tărâmul meu era pierdut

Şi eu umblam decapitat

Sau poate nu eram născut

Sau poate alb încoronat…

 

Oare norocul meu durut

Va reveni la ceas prădat?

Tărâmul meu era pierdut.

Şi eu umblam decapitat.

 

O sferă mă va fi cerut

Neoglindită – am aflat –

Şi nu aveam măcar un scut

S-acopăr numele strigat

 

Când ţărmul meu era pierdut …

 


UITATĂ FI-VA PRECUM TOATE

 

A mea rochie-ntr-o vreme

Va fi a nimănui, sau poate

Prinsă-ntr-un cuier, de cleme

Uitată fi-va precum toate …

 

Nu va şti pe cin’ să cheme …

Sau careva cândva va scoate

A mea rochie-ntr-o vreme

S-o poarte cineva, sau poate …

 

Va şti oare ce dileme

Şi ce ţinea-n captivitate

Acea fată de poeme

Zeiţă în singurătate

 

A mea rochie-ntr-o vreme?

 


  ÎNTR-UN ORAŞ MODERN

 

Visez într-un oraş modern

Cu cimitire-n verticală

Ce mă apasă greu pe stern

Aici respir cum într-o cală.

 

Nu se trăieşte decât tern

Ca într-o lume abisală;

Respir într-un oraş modern

Cu cimitire-n verticală …

 

Aici un zid nu e etern

Orice-ntâmplare e banală …

Numai în sat copacii-şi cern

Coroana lor atemporală

 

Mă sting într-un oraş modern.


   PRIVESC LA STAMPE

 

Privesc şi iar privesc la stampe

Un sunet încă mai străbate

Pe sub lumina unei lampe

Un gând din vieţile uitate …

 

Cu clipa se deschid iar clampe

Spre nişte lumi aristocrate

Privesc şi iar privesc la stampe …

Un sunet inca mai străbate.

 

Ca în luminile de rampe

Lin se animă sub brocate

Erori lăuntrice.cum trampe

Demult uitate, ignorate …

 

Privesc şi iar privesc la stampe.

 


O, CÂT DE REPEDE TRECE

 

O, cât de repede trece

Surâsul acesta subţire,

Vara de-odată în rece

Pasul meu în nicăire …

 

Cine şi când să se-aplece

Spre firul de iarbă, uimire?

O, cât de repede trece

Surâsul acesta subţire!

 

Clipe uitate, pribege

Pierduta într-o regăsire

Ochi şi popas – zodiece –

Şi seara din urmă – undire –

 

O, cât de repede trece!


 

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.