NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ CRISTIAN NEAGU

TRADUCERI DIN LIMBA MATERNA

 

Itinerariul catre pamint,prin astre,

Pastreaza indescifrabila enigma

Exodului gintei noastre,

Calauzit de pasarea hieroglifa Sigma

Peste Cefeu si Fi-Lup celesta,

Rabojit in sacre Helige-Glife

Mult inaintea scrierilor din Avesta

Cind s-au incantat silabe primitive:

(VAZ-DUH) iata ce marturie clara!

Suprauman in eter localizat de privire,

Scrijelindu-se apoi cuvintul “OM” pe verticala,

Figurina-bust,se identifica prin rostire.

(RA-ZOR ZI-OR) insemnind hotarul diurn

(ZA-MU) devenit Zamolxis;suma,pamint-cer,

Inceput si sfirsit,elemente ce compun

Sacralitatea marelui mister

Inca nepatruns de forta talmacirii:

(HAR) darul divin atribuit performantei,

(HA-RA-SA) calitatea superlativa a linii,

Strigatul antic al transhumantei

Pastrat in ritualul Calusului folcloric

Si-n vers de colind: (LER,RIM,TA-RIM,ZEU)

Enunt spiritual cosmogonic

Consemnat de Hesoid,Homer si Hecateu.

 

PLOAIA

 

Ploua pagan ca dupa un scenariu

Al esteticului cu nuante debordante,

Determinind penumbre de vitraliu

Sa-nchida pleoapa zilei efemerizate.

Ploua solemn,precum o evocare

A unei iubiri pierduta-n timp si lume,

Lasand doar nostalgia,sub ude felinare,

Sa-nchipuie plutind gondolele nocturne

Pe luciu albastrui de fulger clipit,

Conturand himera adolescentina

A femeii zvelte cu par ravasit,

In toata splendoarea cobaltina

Dintr-un trecut,de mult mistuit

 

PROCES

(lui Iacob Voichitoniu)

 

Adevarat va voi spune voua

Celor ce-mi intentati critici pe ascuns,

C-am fost candva pe-o frunza,strop de roua

Apoi,o lacrima in ochiul care-a plans.

 

Ma stiti ca beau? Dar betia mea se raporteaza

La simfonia Ateneului sufletesc

Unde-a ramas,si inca mai vibreaza

O arie divina,sortit sa o iubesc

 

Stapanit de sublimul carnal feminin,

Va jur cu mana pe san de virgina

Ca pun picanterii an ceea ce exprim

Contempand in bezna dorita-mi lumina.

 

Da,sunt pagan si-mbatranesc cumplit,

Nu am chemare catre cele sfinte,

Imbratisand pacatul de a fi iubit

Femeia-vampir cu sange fierbinte…

 

Nefericirea mea reflecta-ntelepciune

Si n-am de gand nicicum sa ma divulg;

Raman in penitenta ce-mi impune

Doar verbul “a iubi” sa il conjug

 

Sunt un boem pasrandu-mi integral

Comportamentul tipului gallant,

Ma-mbat intre femei la Taj-Mahal

Tinand in brate felinarul de pe “Grant”

Sant Lord de Saxa,trisorul de spelunca,

Amant notoriu escaladand budoare…

 

Lasati-mi visele!!…Nu le ucideti inca;

Mai dati sentintei,doar o amanare.

 

 

DA-MI  MANA

 

Da-mi mana iubito prin valurile reci

Sa naufragiem alaturi spre tarmul anonim,

Nici eu nu stiu,nici tu nu intelegi

Unde-i ramasa lumea din care noi venim

Avanta-ti trupul ud in bezna vietii mele

Insufletind speranta,ce sta sa se stinga,

Cu-n patimas sarut sub cazatoare stele,

Lasandu-le,mirific sa ne ninga

 

Sprijina-ti fruntea pe umarul meu

Si lasa soapta iubirii sa se strecoare

In obositu-mi suflet plebeu,

Ce ti se-nchina smerit,la picioare

 

Da-mi mana iubito prin furtuna

Urgia san e poarte pe-amandoi

Intr-un Paradis cu vegetatie nocturna,

Si-o alta lume,sa-nceapa cu noi.

 

 

ESTI TU?

 

Esti tu romanta,in trupul meu vioara,

Ce te compui dintr-un vartej floral

Parfum de femeie pe portative de seara

Inspirat de formele sublimului carnal ?

 

Esti tu dependenta care ma mentine

Supus al sanului plin inmarmorat de tare

Cand simfonia extazului,vibrand violine,

Determina ritmul trupurilor goale ?

 

Esti tu,explozie de lumina sacra

Vocalizand,zbatandu-te,spasmul soptit

Intr-un final de act,pe-acorduri de harpa,

Cand vlaguiti ,ne recompunem intr-un nostalgic mit ?

 

 

DESTIN

 

A fost sa fim acelasi val izbit de stanci

Atingandu-ne reciproc pentru o clipa

Ca apoi,sa datoram totul,acelui impact.

 

La pieptul meu ai stat sa pangi

In situatia de naufragiu,fericita

Ca suntem doi,si unul pentru celalalt

 

A fost sa fim doua rani

Contopite-n durere,sangerand

Ne-a inchegat vindecarea

 

Tot urmarind pescarusii zburand,

Te-am lasat sa dormi

Amenintand –cu degetul pe buze- marea

 

Dar ce vom fi in relativul “maine”

La preluarea chipurilor din oglinzi ridate ?

 

NOIEMBRIE

 

Deapana vazduhul ceturile dese

In somnolenta amortirii policrome;

Vecernii cu struguri stafiditi pe mese

Cadelniteaza-n lume,tamaie de noiembre

 

Si parca o simfonie patrunde confuza

In spiritual enigmatic de brumar;

Discret,printre ramuri,mai cade o frunza

Precum fila vietii din calendar

 

Fantasmele unei nunti de odinioara

Cu floarea miresii la guler de vant

Colinda pe bruma,descantand de seara

Fruntea cerului,norii picurand

 

O tulburatoare nostalgie se inchina

La icoana toamnei; simultan

Rugandu-se ca peste lume sa revina

Parfum de gutui,asezate-n geam.

 


 

CAI  ABANDONATI

 

Motto:

“Si ce convinsi erau batranii

Ca nu mor caii cand vor cainii”

 

 

Fara de cai nu s-ar fi scris istorii,

Fara de cai nu s-ar fi-ntregit

Eroi,incununati de stralucite glorii

Iar omenirea ,perpetua cu-n minus infinit

 

Detasati de orice remuscari

Uitam de cai,ce ne-au iubit prin truda

Si ignoram sentinta nedreptei condamnari

La abandon; preludiu pentru o moarte cruda

 

Ce vina au in rostul lor pe lume

Acum cand rostul lumii se destrama

Iar ei presimt,desi nun e pot spune

C-a expirat o era, la inceput de drama

 

Sangerand de coltii cainilor in haite

Cai abandonati in peisaj urban,

Clipind indiferenti durerea catre moarte

Parca ne blesteama,iertandu-ne-n final

 

Privind nedumeriti raman in resemnare

Zvacnindu-le prin trup crunta suferinta

Si-acuzatori, spre noi, pun semnul de-ntrebare:

“Ce-nseamna pentru voi recunostinta ?”

 

 

 

ORASUL  GRI

 

Nuanta gri cuprinde-ncet

Pana sus,si peste sus

Destine pe un drum incert,

Cladiri,catarge de beton,

Un furnicar uman latent

Pe sub reclame de neon…

Ce gri confuz !

 

  

Si-n toata piesa citadina

Compun decorul deprimant

Parcari de noapte,dame…stil,

Ce-ademenesc si se combina

Printre containere de TIR

In gri lumina

 

De veghe mai seau comisarii

Picotind –obezi- in gusi

Somnul gri de siguranta,

De dupa care,toti springarii

Au spor la “rupere de usi”

Prin toleranta.

 

Iar ca aspect complementar

Copaci stingheri prin vant de seara,

Orasul gri-n contur diform

Si-un cersetor cu o vioara,

E tot ce-a mai ramas pe rol

In act final

 

 

CELEI  NEUITATE

 

 

Am trudit enorm sa inteleg cu ce-am gresit

Nereprezentat prin fire de toate-acele fapte

Cand m-am lasat chemat,iar mai apoi gonit,

Pastrand iubirea ta pe mai departe

 

Am plans destul,recunoscandu-ma invins

Si am murit,in sensul de a mai iubi

Refuzand,atat verbal cat si in scris

Contexeul  unei alte tragedii

 

De vant,de frunza si de tine,

De tot ce-a fost, carunt ma vad

Si-n tot ce nu mi se cuvine

Prin remuscari zaresc prapad

 

De ploi , de arsita si noapte,

Stingher ma pierd convalescent

Stingandu-ma-n singuratate…

Intr-un trecut mai sunt present.

 

 

 

 IDENTIFICARE

 

(dedicata Prof.Dr.Const.Miu

      din Medgidia)

 

Profesore,

Te miri c-am descifrat intre coperte

Tot ce-ai ascuns si nu poti renega

Dar ca si tine,am fost batut cu pietre

Atunci cand eram singur,atunci cand ma durea,

Si ani de-a randul durerea m-a crispat

Iar urletul,blocat de marul lui Adam,

Era discurs frenetic aplaudat

Doar prin prezenta;dar totodata nu eram,

Desi mi-as fi dorit a fi

La fel de viu printre cei vii,

Murisem retroactiv…o zi.

 

Asa ca,

Avind antecedentele profunde

Nu-ti trebuie cele mai-nalte scoli

Pentru-a patrunde Omul,in care se ascunde

Urma suferintei,si plinsul,uneori.

 

REFUGIU

 

Pentru ca

Am baut tacerea pestilor

Meditand asupra hirtiei de scris,

Mi-am atras blestemul zeilor

De a trudi sa deslusesc

Modulatii de real si vis

In univers

 

Am fost numit

Batator de campi,- narod-

Alungat in branci de micimea umana

Deoarece,impatimit,

Scriam,in dezacord

Cu ordinea contemporana

 

Lasandu-i pe orbi

Sa-si vada de-ale lor,

Am plecat sa intampin amurgul

Cand,pasari razlete in zbor,

Peste soarele rosu ca rugul,

Trageau dupa ele noaptea,

Acoperind treptat pamantul

 


PRESENTIMENT

 

In ritm spiralat

Crengi peste Luna

Asezara clipele

Multor nopti,ce au lasat

In urma,anotimpurile

 

Declinul,regula conditiei de final,

Ma vrea singur si fara adapost,

Cu domiciliul flotant pe orice trotuar

Prin ireversibilitate,la ceea ce am fost

 

Tetrahedron si spirit

-doua punti-

In mine s-au unit,

Virtuti;

Dar viata nu se da in reluare

Si ma tot pierd si ma tot duc;

Din simfonii de viori si resemnare,

Mi-am facut patul sa ma culc…

 

TRISTETE

 

Chiar daca am cazut scrasnind din dinti

Durerea devenindu-mi expresie faciala

Va cer solemn,sa nu interveniti

Ca nu cumva,mai rau sa ma doara.

Va rog,lasati tristetile in tihna

Sa-mi devoreze sufletul natang,

Nu vreau s-aud de hrana ori odihna,

Vreau doar sa ma lasati sa plang

Pe umarul singuratatii mele

Asistat de palidele umbre

Ce patrund,din cute de perdele,

Prin frigul locuintei insalubre

     

                 

TIMPUL

 

Ce pacat,

Ca primim

Timpul,neadecvat

Cu ceea ce traim

Ce intristare,

Ca ne sunt zilele vise

Stinghere,

Invinse

 

Ce durere,

Ca ne sunt vietile scurte,

Cu resemnare

Pierdute…

 

Ce dezastru!

Ca de timpul tau,

De clipa mea,

De vitalul nostru,

Profita intotdeauna

Altcineva

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.