NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ DOBRE GHEORGHE

efectul de fluture

#

un pas

pe mare

doar atât

de aici, până aici

o bătaie de aripă

răscolind miliarde de molecule

de apă

de aer

ca o trecere prin viaţă

zici

 

o bătaie de aripă

ca o alunecare

de la ceva spre altceva

de la cineva spre altcineva

un pas

doar atât

rimă-ncrucişată

ca nodul de la ştreang

în mişcare

 

erată

orbecăind

în căutarea sensului

 

ce căutare !

 

#

 

trec pe lângă tine

fericite puţin

sau poate nu

 

chinuite puţin

 

îmbrăcate bine

sau poate nu

dar vii

 

lămurite

sau nu

 

destine…

 

#

 


mai lejer

aşa cum îţi pier amintirile

 

o frunză

şi omida

 

alunecând

odată cu melodia

de fapt

cu trecerea ei

 

fluture

balansând un fir de iarbă

 

mai lejer

existenţă dilatată

omizi pe amintiri

palate cum pier

doar privindu-le

 

şi

peste toate

Doamne

cât cer !

 

 

Conexiuni greşite

 

 

Pleacă garnitura cu gara

îndreptată spre locomotivă

 

în vagon cineva deschide uşa

şi vomită inconştient pe pietre

mă fac mic şi alerg în spatele

versurilor din revistă

gândurile se crispează

corpul realizează frigul

şi ţipă

 

şi sunetele,

invalizi de război,

se prăbuşesc din tren

în noapte…

 

 

Viaţă

 

Rătăcit, ca o cruce la margini de drum,

Prietenul meu bombardat cu pastile,

Inimă în moara uitării, uium,

Prietenul meu ştrangulat de ventile.

 

Prietenul meu ştrangulat de ventile

Fuge cu-o lampă de far pustiit;

Gramatica greierilor reţinută-n bile

În nisipul plajei crapă dogit.

 

Ascuns printre nori ca o Cobra

Dumnezeu dă drumul la ploi ca la gloanţe,

Pe când prietenul meu rătăceşte cu sobra

Fantomă ce fuge de ştanţe.

 

Rătăcind prietenul meu în inima prietenului meu,

Ca-n moara uitării, măcinând limbi de privighetori.

Şi fată lampa de far în nisip pe Tezeu.

 

Din cruce încep să cadă scrisori…

 

 

Cumva

 

Cumva

securea

va rugini…

 

copacii din ochi

vor creşte anapoda

în căutarea soarelui

 

şi tu vei fi orb

şi mut

şi-i vei da flăcărilor

 

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

 

odată

copiii s-au rătăcit;

i-am plâns într-un lac de munte…

 

eram orb

şi mut

când s-au întors.

 

 

Aproape joc

 

speriate

lingându-ne rănile

pline de nimic uneori

dădeam drumul bumerangului

şi aşteptam

cu gâturile goale

întinse

păsările migratoare

 

ne aruncam zilele

ca pe nişte cai morţi

dulci amanţi ai văgăunilor

lingându-vă rănile

pline de nimic uneori

 

aruncam şi aşteptam

păsări ca nişte dulci zile

şi ne jucam la zaruri

iubirile

cele vom face

la hanul din drum.

 

şi parcă ne jucam

cu ochii închişi

iubirile

păsări migratoare.

 

 

spectacol

 

un alt ecou

se sfâşie pe degetele mele

ţipătul rămas undeva

între plămâni şi durere

ca un prunc mereu nenăscut

se preface în zâmbet

 

să trecem numai această mare

numai s-o trecem

şi ne vor mai reuşi câteva zile

 

mă caută ţipătul prin degete

mortul frumos începe să cânte

şi un alt ecou

se sfâşie între ochi şi durere

ca un copil regăsit…

 

  

Hold-up

 

profanare

cântec năuc scăpat în biserică

hold-up în magazinul de flori

 

a fost ucisă o singură garoafă

destinată unui mort important

şi-un câine vagabond

nimerit din greşeală

sub roţile maşinii bandiţilor

 

şi eu

acelaşi eu

agăţat în fumul de sulf

cu graţia vântului din deşert.

 

 

Ex

 

Rupt din glob

copt

 

pâine-lacrimă

 

lovit de securea

prietenilor

 

neterminate iubiri

 

(corul antic

bârfea globul)

 

traiect…

 

ceaţă.

 

 

Gânduri

 

Gânduri în care

ne ţineai la soare

ca pe nişte rufe ude

 

ca pe nişte copii

concepuţi în lungi nopţi de groază

ce-şi răzbună existenţa

rănindu-se-n cioburile

unei fantome

 

înviată

nu se ştie cum…

nu se ştie unde…

 

 

Dorinţă

 

aş vrea

să beau

un

somn.

 

 

năluca

 

nălucă

destrămată

de o lanternă

 

nălucă

iubită

care pleacă.

 

 

Invocare sau lupta cu zilele


(după un capriciu de Goya)

 

Gropi de var

din care ieşi cântând,

şopârlă verde,

fără coadă,

trecătoare prin geometria oraşului.

şacal sclifosit

(aristocrat flămând)

mai pune mâna pe acest club,

pe acest plug,

pe acest rug

şi hai să trăim,

să ciocnim şi să bem.

dragostea ne-aşteaptă la uşă

(treaba ei).

 

de-aici e alt cântec,

descântec,

pântec.

 

războiul gropilor de var

începe.

 

 

 

Foame

 

Vietatea mânca lumină

cuvinte nu sorbea

pietre nu zdrobea

oameni nu-mpuşca

se născuse nu doar ea

trăise nu numai ea

 

într-o noapte

nu

farfurii de raze

nu

ochii tăi rătăcind

în oglindă

nu

muriseră

da.

 

 

 

Diligenţa

 

Diligenţa căzu

în prăpastie

împinsă de-o puternică decepţie

în dragoste.

Nu s-a descoperit

dacă fantomele din ea

au avut de suferit

prea mult.

Scuzabilă e doar acea

pasăre de pradă care

cunoscând mai în amănunt

povestea

îşi dădu pe faţă atracţia

pentru melodramă

curăţind complet

locul.

 

Trei generaţii mai târziu,

pe acelaşi drum periculos,

o decepţie în dragoste

fu împinsă în prăpastia

unei păsări prădalnice

de un automobil

care mergea cu săpun.

 

De unde se vede că

fantomele n-au păţit nimic

şi răzbunarea poate funcţiona

până şi cu săpun.

 

Am încălecat pe şa

şi v-am spus şi eu

aşa.

 

 

Orbul

 

Orbul îşi pipăia creierii

selectându-şi amintirile

îşi secţiona camera obscură

cu un ferăstrău nou,

lucitor,

expunând-o ca pe o mireasă dezbrăcată

la un colţ de stradă :

 

acesta am fost

înainte să fiu

scumpii mei

eventualii mei cumpărători

fraierii mei cumpărători…

 

 

Eros

 

Ura !

strigă învinsul

 

voi zbura

în clonţul corbilor

spre locurile

cărora

neputându-le atinge

le dai nume de femei…

 

 

Liniştite strângeri de mâini

 

Primăvară de gând

 

Striga-m-ar primăvara

să ies cu frunze uscate pe cap

 

striga-m-ar cu sete,

cu obligatoriul verde

 

striga-m-ar cu dezbrăcarea

cu ploaia

cu cireşul, cu vrabia

 

din miez de lemn

striga-m-ar Ioana

icoana

 

şi Ana

Ana

 

striga-m-ar

a blestem.

 

 

Filtrare

 

Furie de sticlete

sorbind amurgul printre gratii

cu ghearele uitate în ou;

infinit filtrat prin pene,

penele căzând ca nişte mănuşi

aruncate nimănui

(se poate muri,

se poate,

în o mie de feluri)

 

în mijlocul pădurii

sorbind amurgul

printre gratii…

 


 

Amintiri

 

Ferestrele au început

să dea

muguri

 

şi mugurii au ferestre

să nu uitaţi

acest mic

amănunt

 

 

Căutarea himerei

 

Îmi trec prin sălcii

gânduri de moarte

gânduri de noapte

gânduri de şoapte

 

himerei tale-i caut

trup

cu ochii deschişi

a moarte

a noapte

a şoapte

 

muzică rea

ce mă vrea

 

nu mă salvaţi

prieteni

 

se-apropie…

 

 

noi

 

Noi,

două lucruri

atinse

sub care verbele

se-nghesuie

tăcute.

 

Noi doi,

pietre sub ninsoare,

calde şi mute.

 

Noi doi

călătorind spre capătul

pământului…

 

 

Nelămurită tristeţe


Ce mult te-am căutat !

tot felul de zei

mişunau prin casă

uşuratici, serioşi,

mai mult frumoşi

 

rămânea mereu în urma lor

ceva de aşezat

 

larvele lor flămânde

ca nişte soldaţi

îmi devorau iluziile

crezând că-s frunze

 

după un timp

i-am acceptat

tot sperând că ai să vii

ca o toamnă peste mare

 

şi nici nu ştii

n-ai de unde să ştii

ce mult te-am aşteptat !

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.