NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ DUMITRU BUHAI

 

CUVINTELE SUNT PENTRU MINE…


Cuvintele sunt pentru mine

Ca s`ngele ce curge prin vine,

Ca aripile de pasare-n  zbor,

Ca suieratul de v`nt calator,

Ca razele jucause de soare

Ce ma-ncalzesc si-mi dau alinare,

Cu viata fericita, ’n sarbatoare…

*

 

ARS POETICA

 

Poezia mea si proza sunt ca si o aluna

Ce-ti da hrana de-i sti taina s-o desfaci,

C`nd descoperi ca de miez dulce e plina;

Si citind-o simti ca sufleteste te refaci…

*

CIRESUL COPILARIEI…

 

 

Fiind copil, mult ’mi placea livada,

În luna mai, cu toti pomii ’nfloriti…

Ma fascinau ciresii cu flori ca zapada,

Aliniati, ’n gradina copilariei, smeriti!

 

 

Am urmarit c`t de frumos a crescut

Ciresul meu, acolo-n livada, demult!

Era tot mai puternic si mai frumos,

Cu flori dalbe-n mai si fruct gustos.

 

 

Am ’nteles ca l-ai crescut, Doamne,

Tu Însuti ’n decursul multor toamne,

Ca i-ai pus radacinile-n umedul pam`nt,

Dar coroana i-ai lasat-o-n bataia de v`nt.

 

 

Un cires frumos crescut de Tine,

O, Doamne-i tot ce ni se cuvine

Ca sa ne-arate c`t de bine si frumos,

Ai creat lumea cu glasul Tau duios…

 

 

Ciresul meu ti-a fost recunoscator,

Caci el privea mereu spre cer cu dor,

Z`mbind la soarele-n firmamentul de sus,

Coroana verde, cu flori, ’n ruga si-a depus.

 

 

Ciresul frumos avea-n pam`nt radacina,

Dar toata fata-n corola era-nspre lumina

Si-n ramurile cu frunzele verzi si stufoase ,

Se-auzeau ciripituri cu sunete melodioase…

 

 

Eu nu stiu, de-n viata, c`ndva, voi vedea

Asa de frumoasa si delicata poezia mea,

Ca florile dalbe de cires z`mbind pe ram,

Acolo, ’n gradina mea draga de ardelean!

 

 

O, floare dalba de ciresi,

De unde vii? De unde iesi?

M-ai fascinat si m-ai vrajit;

Si-ncerc mereu sa te imit!

 

TAINA…

 

Cineva m-a luat de m`na si m-a dus ’n gradina,

În care adia usor v`ntul si stralucea-n jur lumina.

Soarele pe cer r`dea fericit si se gudura printre raze,

Iar florile uimite priveau spre bilta albastra-n extaze…

 

Acea fiinta suava mi-a aratat ’n jur toate florile,

Din toate speciile, marimile si cu toate culorile.

Apoi, m-a oprit l`nga un trandafir rosu-nfocat,

Din care a rupt un boboc ’mbujorat si mi l-a dat.

 

Nu mi-a spus nici o vorba, ci a tacut misterios,

Dar eu eram uimit de trandafirul acela frumos!

Ma fascina haina lui facuta din frumoase petale

Si culoarea-i rosie, stralucind ’n gradina din vale!

 

Bobocul primit era de-un rosu uluitor de frumos

Si-avea-n mirosul lui parfumat ceva misterios…

Era o taina ce-mi cuprindea sufletul meu si firea;

Simteam metamorfoza si ma umplea fericirea!…

 

N-am rugat pe fiinta aceea suava sa-mi explice taina,

Nici locul unde si-a gasit trandafiru-n rosu haina…

Mi-a fost de ajuns sa ma strafulgere acea rosie culoare,

Ca sa am bucurie-n suflet si sa-I vad divina asemanare…

 

Haina delicata-n carminul de lumini din trandafir

M-a-nvaluit ’n susurul de bucurie sf`nta si de dor;

Si-as fi dorit s-o str`ng si s-o pastrez ’ntr-un potir,

Ca s-o am ’n viata mea de chirias de timp si caltator!

*

 

  

MIEZUL NOPTII

 

 

De veghe, ’n noapte, privesc pe fereastra,

La stelele ce lucesc sus, pe cupola albastra

Si la luna tacuta tintita-n tavanul acela de sus,

Spre care, dupa-nviere, si-a luat zborul Isus…

 

 

Ma simt, ’n aceste momente de veghe ca un atom,

Plutind ’n imensul univers pe nava rotunda pam`nt;

Si-ascult uimit cum, ’n timpul cernit, ’n bataia de v`nt,

Începe sa c`nte corul de ’ngeri, dar oamenii dorm!…

*

EU SUNT POETUL SUFLETULUI…

 

 

Eu sunt poetul sufletului si mult doresc,

Ca fiecare cuv`nt ce-l scriu sau ’l rostesc

Sa-ti aduca aminte ca esti creat un unicat;

Si-n tine gasesc, oric`nd, ceva minunat!…

 

 

Sunt sortit sa fiu poetul sufletului ’n cautare

De fericire pe pam`ntul strain, cu lupte si dureri,

Unde ’nvinge cel ce are tupeul cu bani de sfidare,

Iar saracii asteapta ajutorul din Cer, ca niste strajeri.

 

 

Eu sunt poetul sufletului ’n cautare de fericire,

Pe pam`ntul invadat de multi spini  si palamida,

Cu munca trudita-n sudoarea topita ’n glia arida,

Cu-ngrijorarea lipsei de p`ine ’n ziua ce m`ine…

 

 

Eu sunt poetul sufletului si folosesc cuvinte potrivite,

Ca fiecare vers de granit si cald ca soarele, c`nd rasare,

Sa-ti dea-ncredere-n fericire, c`nd desnadejdea dispare,

Iar tu, cititor, sa simti re’nvorarea ’n razele sperantei ivite!

 

 

Eu sunt poetul sufletului si ’ti ofer preafericit sperante noi,

Cuibarite pentru tine, ’n idei si sentimente tesute-n poeme,

Prin cuvinte de aur, de-argint si de fier, curg`nd ’n suvoi,

Ca sa le ai cu tine-n viata ta-n cortul chiriasului de vreme!

*

 

SINGURUL MEU DRUM…

 

Sunt fericit ca, de multi ani, pot respira crestineste,

De c`nd, Isuse, ’n verdea mea tinerete te-am ’nt`lnit;

Si Tu mi-ai vorbit ’n limba mea materna: ’n rom`neste,

D`ndu-mi aripi de zbor spre Cerul Tau, ca m`ntuit!…

*

 

CUVINTELE VIN!

 

Cuvintele vin ca un stol de pasari

Si-mi cuprind mintea, sufletul, gura,

Ca apoi, s-apara-n miracol scriptura

Ce-aduce pe aripi de c`nt si-nvatatura…

*

VORBIND CU DUMNEZEU…

 

 

Ca un copil vorbind zilnic cu tatal sau,

Asa vorbesc si eu, acum, cu Dumnezeu:

– Vin azi, cu problemele mele la Tine,

Ca sa le rezolvi Tu cum este mai bine.

 

Te strig, Parinte, caci Tu esti Tatal meu

Si esti cu mine, oric`nd, prin Duhul Tau.

Tu-ai pus ’n mine si g`ndul vesniciei

Ce ma asteapta la capatul calatorieie…

 

Nu-nteleg misterul aparut prin boala,

Nici moartea ce adesea ma-nfioara!

Alerg prin munti, urc`nd pe piscuri.

Cobor, apoi, prin vai si-ad`nci abisuri…

 

Prin credinta ’n Tine ma simt fericit,

Si caut ’n toate sa fiu mereu multumit,

Dar, Tata, at`tea lucruri nu le-nteleg…

Si vin la Tine ca misterul sa ’l desleg!

 

Folosesc o comunicare prin monolog,

Dar n-as vrea, o, Tata, sa fiu un pisalog;

Si asa iau, acum, c`ntarea si rugaciunea,

Ca sa-mi dai m`ng`ierea si-ntelepciunea,

 

În sanctuarul  universului creat de Tine,

Ma simt un firicel de iarba-n rugaciune.

Sunt si eu ca o floare abia ’mbobocita,

St`nd ’n soare sau ’n furtuna dezlantuita.

 

Îmi dau seama ca doar prin credinta,

În viata aceasta, pot sa am biruinta…

Mi-e dor sa Te vad ’n orice moment

Si oci-mi Te privesc ’n naturea atent!

*                                                   10/11/2005

 

 

IDEALUL

 

 

Sa ajungi la anii de-argint, la apusul de soare,

E ca si cum ai termina o cursa grea de-alergare,

În care roiul de oameni se misca ’n sir de cocori,

P`na dispare-n departare, ’n aburi de nori calatori…

*                                                      13/2/1985

SCRIU

 

 

Scriu, ca sa ma pot vindeca de ’ndoiala

Si sa nu port ’n mine nici un fel de boala!

Cuvintele ma fac sa ma simt tot mai fericit

Si-n suflet am pacea, darul iertarii primit…

 

 

Scriu despre floarea divina: sufletul meu,

În pregatire sa plece, ca un spic de Lumina,

În Raiul odihnei si fericirii lui Dumnezeu,

Unde din viata de ger, voi sosi-n viata senina!

*

 

DOR DE CASA…


Carpatii falnici formeaza un arc maiestos

Si Dunarea noastra curge la vale frumos.

C`mpia rom`na este toata o holda manoasa,

C`nd inima mea simte dorul cel mare de casa!

 

 

Din cer se revarsa-acolo mai multa lumina,

Iar fata crestinului arata mult mai senina…

Si florile-n tara mea de dor au o corola aparte,

Iar mireasma lor dulce o simt de departe …

 

 

Sfintita de soare este glia rom`na de aur

Si cu s`nge este stropit Baraganul strabun,

Dar el da p`inea vietii din vechiul tezaur

Oricarui rom`n din oric`t de mic e un catun.

 

 

Izvoarele reci de munte, profunde si clare

Devin r`urile mari ce curg linistite la vale,

Ud`nd cu a lo rapa curata, sf`nta si buna,

C`mpia frumoasa si verde, din tara strabuna.

 

 

O, Doamne-al meu Tata, ’n suflet port acuma dorul,

De tara me frumoasa de dincolo de-oceane si de mari,

De care-acum, c`nd scriu poemul meu, simt fiorul,

Ca-mi voi sf`rsi viata de chirias de timp ’n departari!

*

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.