NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ DUMITRU JOMPAN

De ce?

De ce-i uităm

pe cei care s-au dus?

.

De ce gândim

atât de rar

la Cel-de-Sus?

.

De ce,

nici un grăunte

nu dăm

celui flămând?

.

De ce,

nu luăm în lume

şi patria

în gând?

.

De ce-i

mai suportăm

pe “superpuşi”

De ce atâţi, de ce? de ce?

…………………..

Rugăciune


Mă rog Ţie

Doamne

şi Tu,

aştepţi

şi asculţi ruga mea

.

De fiecare dată

îmi ierţi

greşelile

“cele de voie

şi cele fără de voie”.

.

Şi, eu

păcătosul

din nou…

.

Cât de bun,

de îngăduitor

eşti Tu,

Doamne!

.

Te joci

cu mine

fără să mă

Pălmuieşti?

………………..

Fântânarul


Fântână bătrână

cine mi te-a născocit

cu braţul proptit

în ştiubeiul ivit

din neagra ţărână?

.

Cine mi te-a zămislit

fântână bătrână

cumpănă a lumii

în bătaia lunii?

.

Fântânarul

de taină

Pe-un Picior de plai

întru pomenire

Fratelui Manole

Şi-a celui Vrâncean…

(din volumul Piatra de hotar. Poeme – Dumitru Jompan, Reşiţa 2009)

=======================

Icoană la răscruce de gând

Prof. univ. dr. Ion Vela

În amurgul acesta

Însângerat

Din doniţa

Fântânii

Picură lacrimi.

Şapte lacrimi

În şapte unde

Îţi răvăşesc chipul

Oglindit

În ochiul de apă

Din adâncuri.

Şapte cercuri

Multicolore

Pe luciul apei

Încerc

Să îţi recompun chipul

În mestecănişul

Sufletului meu

Icoană

La răscruce

De gând.

––-

Râul

Lui…

Râule

dragule

Vin adesea la tine

Să-mi alipesc urechea

De susurul tău

Câte balade

Şi legende

Ştii tu

În unda ta

Frunzele toamnei

Îşi găsesc

Tihna

şi odihna.

Tu ai trecut

Prin tinereţea mea

Prin maturitatea mea

Tu ai înălbit

Osemintele

Străbunilor mei

Vei trece

Peste luciul tău

Spre celălalt tărâm

Sufletele noastre.

–––

Frunză verde

Ing. Lazăr Mihăilescu

Frunză verde

Frunză

Frunză

Nime-n lume

Nu m-auză

Decât tu

Frunzuţă frunză

Spune-mi mie

Spune

Spune

Ce ţi-a fost

Mai drag

Pe lume

De ţi-or pus

Ăst mândru nume?

Ţi-or fi plăcut

Cântecele

O, ţi-or fost dragi

Horele

Or’ , poate

Dragostele?

––––

Ţara de vis a colindelor

Prof. Univ. Dr

Octavian Lazăr Cosma

Unde e casa copilăriei

Din ţara de vis a colindelor

Nu cred să fi visat

Am văzut aievea

Ţara de vis a colindelor

Caut şi nu găsesc

Nu zăresc drumeagul

Către Ţara colindelor

Mă petrec în grabă

Din trecut

Înspre azi

Înspre mâine

Îmbrăcat

În cămaşă de cânepă

Topită-n lumină

Cu opinci de fier

Şi toiag de fier

Tocit

De atâta amar de cale

Caut

Şi nu dau de cărăruşa

Ce duce

În Ţara de vis a colindelor

Albul imaculat

Al căsuţei

Din Ţara colindelor

Mi-a secat

Lumina ochilor

Razele

De sub pleoapele ferestrelor

În noaptea de iarnă

Îmi topea sufletul

De copilandru

Cine a dărâmat

Căsuţa de vis

Din Ţara colindelor

Vraja

Suavelor cântece-colinde

Ropotul dubelor

Dangătul tălăngilor

Astăzi

La poarta albă

A sufletului meu

Colindă

Colinde mărunte

Colindă

Colinde cărunte

Voci de primăvară.

–––––

Imagine

In memoriam:

Traian Baia

Cine mi te-a zămislit?

Cine mi te-a dăltuit?

Cine-n vrana timpului

Şi-a zis doina dorului?

Celui ce te-a dăltuit,

În tăria de granit,

Fie-i somnul liniştit

Şi locul cu flori sădit!

–––––

Nelinişte

Pr. prof. Ionel Popescu

Noaptea

luna seceră

tenebrele

străfundurilor firii

Lumina-i

se revarsă

peste cupole de

catedrale

şi coboară-n altare.

Departe de lună

aproape de altare

mă zbat între noapte şi zi

Doar în rugăciune

găsesc alinare.

––––

Cutezanţă

Înv.Gheorghe Beg

Eşti prea-ndrăzneţ

Ca-n fiecare iarnă

Să te gândeşti

Să vrei

Să cei

Să ai

O primăvară?

Eşti prea cutezător

În primăvară

de te gândeşti

De vrei

De cei

Să ai

O dulce vară?

De te gândeşti

Să vrei

De cei

Să ai

O toamnă aurie?

Şi,

De gândeşti

Să îţi doreşti

Să cei

Să ai

În toamna vieţii

O iarnă argintie?

Sunt visele acestea

Prea-ndrăzneţe

Pentru cei vii?

Care:

Cu fiecare primăvară

Cu fiecare vară

Cu fiecare toamnă

Cu fiecare iarnă

Cu fiecare anotimp

Deşi nu vor

Cu fiecare anotimp

Se sting

Şi mor.

––––-

Spaţiu şi timp

Pentru Neli şi Lae

Mi-e foame de spaţiu

Dar ochii

Sunt din zi în zi

Mai nevrednici

Simt cum între noi

Paingul nevăzut

Ţese pânza nevederii

Mi-e sete de timp

Dar anii

Sunt din zi în zi

Mai puţini

Simt cum între noi

Ireversibil se cască

Înspăimântătoare

Prăpastia

Coloana cerului

Erodată de vreme

Se sfarmă

Se recompune

În alte sisteme

Numai luminile ochilor

Ca lumânarea se sting

Mi-e foame de spaţiu

Mi-e sete de timp.

–––––

Simbol

P.S. Dr. Laurenţiu Streza

… Cruce din răscruce de vânturi

Crucea de hotar dintre învrăjbite pământuri

Crucea troiţei din cătunul de jos

Crucea din pârleazul nopţii

Crucea încrustată în stâlpul porţii

Crucea corului celor din ţintirim

Crucea cusută cu ibrişin

Crucea din masă

crucea din casă

Crucea voinicului

crucea pământului

Crucea din foi

trifoi

Crucea de la strunga de oi

Crucea subţire

Crucea lată

Crucea treflată

Şi încă una, alta

Crucea de Malta

Săpată cu dalta…

Imaterială, undeva în văzduh

Deasupra tuturora

Atotputernică stă

Crucea Sfântului Duh.

–––––

Proverb

Unui demnitar oarecare

de aici sau de aiurea.

„Nu mor caii

cånd vor câinii“

Zic bătrânii

Nice câinii

Când vor viermii

Chiar de-ar fi

Mijlocul iernii

Nu mor caii

Când vor viermii.

„Caii mor

Numai când vor“;

„Caii mor

Când mor

De dor“

Sreănepoţii

zice-vor.

–––––

Urma paşilor tăi

Ei…

Păşesc îngândurat

pe cărarea

dintre aici

şi neunde…

Privesc

înspre acum

şi nicicând…

În urmă

mulţimile

hălăduiesc

pe cărarea

fără întoarcere…

Între aici

şi nici când

în lutul încrustat

cu amprente de gând

trec peste punţile

dintre dealuri şi văi

şi nicicum

şi niciunde

nu-mi este dat

să mai văd

urma dulce

a paşilor tăi.

–––––

Doamne…

Lui Nicu Pârvu

Doamne, te rog, să nu scuturi:

nici nămeţii de pe muguri,

nici culoarea de pe fluturi

şi nici boabele de struguri!

Doamne, te rog să nu iei:

nici cădlura din bordei,

nici viaţa alor mei

şi nici florile de tei!

Doamne, te rog să nu tai:

mioriţa de pe plai,

aşchii din străvechiul nai

nici felia de mălai!

Tu, Doamne, românului:

scutură-i, să-i iei, să-i tai:

părul, cu fruct mălăieţ,

pana din clopu-i semeţ,

limba, că prea-i vorbăreţ!

–––––-

Muntele

Conf. univ. Dr. Marcu Mihail Deleanu

Se prăvăleşte muntele

din munte

Peste dealul

din deal

Peste minele

din mine

Şi răsare

din cioburi de suflet

Floarea Dorului Dor.

–––––-

Şi totuşi…

Prof. Daniel Alic

Atârn

Deasupra prăpastiei

Mă aţin

De trilul ciocârliei

Prins de cornul lunii

La cea mai mică încercare

De a mă salva

Voi fi un om pierdut

Şi, totuşi,

Trebuie să încerc

În numele:

Binelui

Frumosului

Şi adevărului

TREBUIE!

Şi voi reuşi

Cu ajutorul

Celui de Sus.

––––-

Strigăt peste sat

Conf. univ. Dr. Afilon Jompan

Auzi, măre, auzi!

strigă străbunii,

strigă părinţii,

strigă nepoţii

şi strănepoţii

adunaţi, cercuri, cercuri,

zeci de cercuri

în jurul aceloraşi vâlvătăi.

Roţi arzând se rostogolesc

în străfundele văi

În tăriile cerului

focu-şi trimite

stele, ţâşnite

din miezul pământului.

––––-

Dimensiuni

Poetului Ioan Petraş-Arbore

Aşa sunt ei, precum îi ştiu

De mii de ani

Istoria cu plugu-şi scriu,

Iar plugul de atâta scris

Li s-a tocit în bolovani.

Au încrustat în ăst pământ

Din tată-n fiu,

Şi datină şi joc şi cânt

Şi tot ce e frumos şi sfânt

Aşa sunt ei de când se ştiu.

–––––

Tu

Florinei

În ochii tăi

s-a cuibărit

ca o tânără lebădă

copilăria.

Cuvintele tale

sunt

cântecul şoptit

al îngerilor.

Înlăuntrul sufletului

păsări multicolore

străbat depărtările,

iar noi

le facem culcuş

în căuşul palmelor

şi strângem la piept

darul trimis

de Împăratul zilelor

şi nopţilor

noastre.

–––––

Regina nopţii („Gina-Bau“)

Adrianei

Erai cât e aluna?

Mai mare, tu, erai,

Pe cer se purta Luna-

’n caleaşca cu trei cai

Lai, lai, lai, lai

Lai, lai, lai, lai

Reginei nopţii dalbe

Tu puteai să-i spui

Doar „Gina-Bau“, codalbei,

Cu glasul tău, de pui

Lui, lui, lui, lui

Lui, lui, lui, lui

La uşa de bordei

Ne amuzam tustrei

Iar tu, ce mult râdeai!

Lai, lai, lai, lai

Lai, lai, lai, lai

Te sărutam pe frunte,

Pe ochii, tăi, căprui

Lui, lui, lui, lui

Lui, lui, lui, lui

Acum, prinţesă dulce

Cu părul lung, bălai

Te simt atât de aproape

De parc-ai fi-n Hawai

Lai, lai, lai, lai

Lai, lai, lai, lai.

–––––

Copilărie

Lui Adrian

…Din coceni clădeam fântână

O umplea cu lacrimi mama

Când, la fund de sac, făina

Mai aveam, cât să dăm vama.

După ploaie stând pe malul

Căptuşit cu iarbă deasă

Mori scorneam din ciocălăul

Smicurat de tata-n casă.

Fluierici şi tuturezi

Când da mâzga pe sub coajă

Ne făceam din ramuri verzi

Sub a cântecului vrajă.

Învrăjbiţi de te miri ce

Trimiteam săgeţi de arini

Sabie-ncrucişam şi lance

În fundoane de grădini

’plântam degetu-n custură,

Sânge beam şi vinul dulce

Cum strămoşii o făcură,

Ca să fim toţi „Fraţi de cruce“.


Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.