NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ IOLANDA SCRIPCA

Atita primavara

 

Taceti, sa nu v-auda vintul!

Caci ploua undeva-nauntrul

Cladirilor cu patru incaperi,

Cu frunze moarte-n vazele de ieri.

Taceti, ca-i viscol, frig afara,

Simt spaima-n usi de-odinioara

Soptesc infrigurata scinteii de pe foc

Sa nu-mi urasca visele deloc.

Imi urla vijeliile prin plete

Si focul zgirie-adinc intr-un perete

Scot mina pe fereastra si fulgii se topesc…

E-atita primavara cind crengile-si vorbesc!

 

 

Avem nevoie de toamna

 

Carunta livada mai fumega-n pasari

Cimpia din noi se rascoala in zodii

Scirtiie dorul in albe petale

Vintul asteapta spulberare de rodii

Avem nevoie de toamna temuta

Minjii-si mai spala coama in vise

Ecoul romantei imprastie frunze

Azi noapte-am visat furtuna-n narcise…

Cosmarul naturii revarsa tumult

Cerbii impung foamea din lupi

Viscolul ora se-ncilceste in par

Gerul mistuie dulceata din stupi

Carunta livada mai fumega pasari

Cimpia din noi nu crede in vise

Ecoul romantei imprastie frunze

Azi noapte-am visat furtuna-n narcise…

 

 

Ca un ecou


Din clocoteala fulgilor de nea

Tu vii ca un ecou inzapezit

Dispari ca toate stelele cazute pe pamant

Faci un ocol,

si iar te-ntorci la mine

Si-apoi zburam in ceruri line

Ca-ntr-o poveste nemaipomenita.

C-un zvon de balalaica insotiti

In secoli de iubire ne-ndreptam

Ca dorurile ce n-au marginire

Destinul tuturor iubitilor urmam.

 

Declaratie de Dragoste

 

Vino sa punem alte garoafe

Gradinii imense de viata.

Ghioceii s-au dus, liliacul se trece,

Vino sa punem garoafele rosii.

Vino si bea un pahar cu senin

Sa te-mbeti cu cocori ce nu se mai duc,

Si toarna-mi si mie din cupa de pret

Umpluta cu vise, dorinti si-mpliniri…

Si nu vom fi noi si totusi vom fi

O clipa de ceas demiurg…

Si gura va fi si focul va fi

Si ochii adinci de albastru…

Vino sa punem alte garoafe

Gradinii immense de viata.

Ghioceii s-au dus, liliacul se trece

Vor ramine mereu…Garoafele Rosii

 

 

E timpul soaptei de frunza

 

E timpul soaptei de frunza,

Mestecenii zburda cu gindul,

Verdele verii patrunza,

Odata cu cerul si cintul.

Isi sufla materia prin coaja

Carunti mesageri de romantic

Iar stelele mari, ca prin vraja,

Incheaga pe crengi un cor antic.

E timpul soaptei de frunza,

Auziti cum gingura muguri?

Opriti-va! In inimi patrunza

O pace ce-ati pus-o pe ruguri.

 


Maturizare

 

Privesc in mine ochi necunoscuti

Ce inca n-au privit aceasta lume,

Tacerea ma cuprinde si ei, iuti,

Clipesc mirati rotindu-se prin spume.

Mi-e noua, parca-n vraja lor, fiinta

Ce n-a razbit in lumea din afara

Si parca simt arzindu-ma dorinta

De-a mai trai odata-n caprioara.

Dar tot eu sint mai noua, mai adinca,

Cu radacini infipte in abis…

Ce bine-i o credinta ca o stinca

Pazind de jos – hotarele de vis.

 

 

Muzeul sufletelor impaiate

 

Mi-am toropit fiinta in desfatari de roua,
Valsez pe-obraji de oameni, prin mozaic de ochiuri,
I-am spus atunci si Lui, cind a-ncercat sa ploua,
cite ceva din vrerea reintoarcerii spre cimpuri.

M-am cufundat in mine ca sa renasc frumos
si m-am lasat sorbita de caprioara mea
Dar paznicul din cusca sa fiu nu ma mai lasa
decit pareri de lacrimi pe ochii de margea.

 

 

Recviem De Mai

( George Enescu 19 August 1881 – 4 Mai 1955)

 

Joaca tacerea pe corzi de vioara,

Arcusul mai zburda pe coame de cai,

Exista in inimi cimitir de mesteacan

Desi a venit inc-o data un Mai.

Miros a fum descompusele vise,

In focul caminului se mistuie iele,

Gerul mai taie o data din aripi,

Cenusa zboara cu gindul la stele…

Elegantele fracuri nu pot sa aclame.

In suflet sertarele sint ravasite…

Cheile sol se destrama in linii,

Durerile lor au ramas necitite.

Se joaca tacerea pe corzi de vioara,

Arcusul mai zburda pe coame de cai.

Exista in inimi cimitir de mesteacan…

Violonistii mai mor si-ntr-o luna ca Mai.

 


Scrisoare catre parinti

 

Voi poposi la voi pe inserate

Cu buzele in zimbet de cocoare

Voi presara din vise-ngemanate

Inimi din flori si cite-un pic de soare

In noapte scincetul va reveni-n fiorduri

Ne vom preface ca dormim frumos

Sperind ca ancora din porturi

S-agate stinca malului spumos

Am poposit la voi pe inserate

Cocori s-au vestejit demult in zare

Am rupt scrisoarea-n frunze spulberate

Voi reveni la voi in val de mare.

Un lung ecou ma cheama iar

Pe-aceeasi piatra din padure

Tu alegeai doar chihlimbar

Eu alergam prin frunze sure…


Vis de codru

 

Erai din vis o clipa dulce

Cu pletele-ti reflexe rare

Iar vantul se grabea sa-si culce

Un cantec leganat de zare…

Radeai in freamatul padurii

Fiorul vantului chemandu-l

Si cand mi-am lepadat condurii

Tu erai cantecul, eu…vantul.

 

 

Omul cu vioara

 

 

As mai cinta din vioara inc-odata

Dar sunetul si corzile ma dor

In toamna asta trista, vinturata

Padurile de paltini spun ca mor.

Lasa-voi mostenire doar imensul

Cu frunzele si fructe de vioara

Si nimeni nu va stii care e sensul

Izvoarelor cu plins de caprioara…

 

 

Prima zi de gradinita

 

Motodel – calut de mare

N-are pofta de mancare

Nici creveti nici algii rosii

Nici melcutii cocolosii.

Oare ce-i cu Motodel

‘cirligat ca un catel?

Ascunzit in buzunarul

tatii – ce e alb ca varul

Iesi de-acolo, mai, baiete

ca ti-am cumparat caiete

Si-un ghiozdan cu o undita

E prima zi de gradinita.

Uite Pestisorul Petre

Spulbera in vint paiete

Pe cind Mona Anemona

Sare coarda cu Simona

Uite-l pe Florin Delfin

Colorind un mare crin

Si pe-Ancuta lor Vidruta

Sare-n sus si se da huta.

Motodel – calut de mare

salta-n sus, curind dispare

Printre curcubee-n roua

Intr-o gradinita noua.

Mot acum a crescut mare

Si-are zece la purtare

Dar demult il arde-n fiinta

Sa mai fie-n gradinita.

 

 

Primavara cu margele

 

Asta noapte am visat

Cum o vrajitoare rea

M-a impins din pat cu ura

si -Urato! – m-a chemat.

Cum ca am picioare bete,

Glasu-mi parca prea domol,

Paru-mi carliontat si blond

Si ca ce fac fete-fete?

M-am trezit din vise rele,

Am fugit afara-n ploaie,

Si-am vazut o zana buna

Cu narcise ca margele.

E atata soare-afara,

Pufuleti imi zboara-n par.

Vrabioi cu verde-n pene

Imi dau lectii de ghitara.

– Esti frumoasa, scumpa mica.

Primavara te iubeste!

Vai ce norocoas-am fost

Cu o zana ca mamica!

 


Tomi Norocosul

 

  

Un pisoi fugit de-acasa

cu cirese la urechi

Neasculator de mama

s-a pierdut sub podul vechi.

Dar noroc de gradinita

de pisoi si pisicuta

Care l-a-nvatat pe Tomi

Unde este-a lui casuta.

Toat-adresa, telefonul

Virsta, numele si rasa

Ce noroc! Burtica goala

E-napoi la timp la masa.

 

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.