NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ IONUŢ ŢENE

Creştinismul românesc

S-a recules toamna în barba patriarhului
La margine de inima livezii
Merele culeg roua iubirii
Fiecare dimineaţă limpezeşte toaca

S-a recules aburul de pâine al utreniei
ţipătul tainic al şoaptelor şi întrebărilor
Lacul de linişti al smereniei

S-a recules ochiul de soarele amiezii
răcoarea fierbinte a liturghiei
Unde frunzele credinţei scutură
buzele sărate de uitare

S-a recules amurgul în izvoare
Odihnindu-şi setea şi amnarul
în şiştarul de lapte al memoriei
în plămânul din piatra rugăciunii


Cândva…

Vom construi un pod al poeziei
Florile de metal ale nopţii

Vom construi o pasăre de sticlă
Buzele de mătase ale sorţii

Vom înălţa o punte din lamel e cuţitului
Suflete de utren ie cu ochii de ceară

Vom ridica mâinile agăţate în lumina lunii
şi vom juca pe cinste o banală partidă de baschet
pe terenul din spatele Paradisului
cu buzele transpirate de speranţă

Precum Ulise pe marea iubire

Ne vom iubi unde se întâlneşte cerul cu pământul
Ce vrăji pot să-ţi atingă aripa de fluture a inimii
Unde picătura de ploaie e fluviu izvorât din lacrimile tale
Unde pomii sunt trupuri arse pe buza dragostei

Ce vrăji pot să-ţi atingă aripa de fluture a inimii
Ne vom iubi unde se întâlneşte cerul cu pământul
Unde curbele coapselor tale sunt valuri înspumate
Unde navighează memoria cu mâinile tremurânde
catargul frânt al cuvintelor

Ce vrăji pot să-ţi atingă aripa de fluture a inimii
Unde picătura de ploaie e fluviu izvorât din lacrimile tale
Unde iubesc marea goală a p ieptului tău precum un măr
până la seva răcoroasă de lapte a muşcăturii de şarpe
până unde se întâlneşte sălbatic cerul cu pământul

Declaraţie

Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Simt răsuflarea ei furtuni de nisip
Oamenii topiţi de iubire în canicula îngheţată

Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Podul dragostei e coapsa fierbinte
Sirenă în marea ascunsă plăcerea

Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Şi umedă ploaia de vară
Inima muşcată pe terasa memoriei

Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Şi dulce-i sânul cum strugurii copţi toamna

Acuarela galbenă

Plouă fulgii grei de soare
Şi pâinea s-a stropit cu cel mai bun vin
Toamna a deschis ochiul de fecioară
şi dăruie trup felin

Plouă cu funigei adâncuri de miere
Şi nopţile nasc ţâţe aspre de sare
mâinile butucănoase alunecă furtuna
marinarii bulgări sticloşi din mare

Toamna fiară dezlănţuită amazoană
cu piept pârguit muşcat de fructele căzute
în palme umezite de brumă

Torna, torna, frate…

Pe strada de lut trecea uitarea
om în om s-a turnat turnarea
Pe strada de lut loveam privirea fierbinte
Omul Negru toarnă ochiul albastru
betoane, ciocane, verzituri sau europene podeţe

Torna, torna, frate

Pe strada de lut ordonă uitarea
Ţara frumoasă de turnători
Când reculegi Taina Spovedaniei,
Când bei coniacul sidefiu
Norocul tău sunt ochii albaştri
stâlpii cafenelei şi falnicul brad colegu l de servicii

Torna, torna frate

Pe strada de lut turnătorii se roagă pentru
tine, prietenii şi familia ta
Să-ţi fie cariera parte a Omului Negru
Să fii tu marele ochi albastru
Să le vezi şi auzi pe toate
Pe strada de lut când trece uitarea

Shopping

Buzele tale sunt două poduri
răsfrânte de iubire războiul
unde gloanţele sunt săruturi
rătăcite pe banca din parcul singurătăţii
unde luna bate chemarea
sânul tău izvor ce adapă lupii tineri
pe bulevardele noului mall al oraşului

Buzele tale sunt marcă înregistrată
pe blugii bărbaţilor grăbiţi în noapte
să prindă ultima reducere a fericirii

Iubirea

Iubirea a trezit noaptea
cum ţipătul lunii tinerele neveste
Iubirea are buze de felină adormită
şi oraşul a devenit un uriaş patinoar
pe ca re aleargă visele
cum mâini le pe sânii pietroşi

Iubirea trezeşte dimineaţa
cum o cafea tare singurătatea

Iubirea aleargă uitarea pe coapsele
marilor bulevarde în oraşul
unde super-marketurile sunt frumoase catedrale
unde femeile se roagă pe altarele electronice
unde bărbaţii şi fericirea sunt numere
pe bonuri fiscale şi carduri bancare

Trecutele iubiri

Buzele nopţii au aprins floarea iubirii
În bezna de ciocolată a întrebărilor
copiii plăcerii surâd lunii
ghioceii de varul primăverii

Am plecat şi ne-am dus cum vin şi părăsesc
exclamările dimineţile de culoarea cafelei
aburii ei topesc amintirile de uitare şi foame

În bezna de ciocolată a plăcerilor
buzele de iubire cresc trandafiri
japonezi frumoase grădini botanice

Buzele nopţii au aprins florile iubirii
marile burguri palpită sÄ ƒlbatice nuduri
inimi de stic lă aburindă trecătorilor

Fiica mea

Ea e sufletul meu
Ea respiră cu inima mea
Ea preacurata Maica Sfântă
picătura de rouă din Rai.

Ea prelinsă din ochiul tău Doamne
un val de cristal ce purifică
dimineţile când trezeşte
odată cu îngerii
copilăria lui Dumnezeu.

Viaţa de câine

Câine alb şi câine negru muşcă sufletul de lege
Câine alb şi câine câine latră inima din sânge
Câine bun de dus în moarte câine tort de lume beată
Câine frânt de viaţă-n roată câine tors fuior de ceaţă
Câine-i dorul dus de piatră ziua noaptea cuţu şagă
Timpul ros un os degeaba câine dulce somn de piaţă
Câine pâine-n fiinţă lins pe bot în flori de fragă


Crez

Sunt ultimul dac al acestui pământ
Sunt ultima clipă a acestei zile
Sunt ultima picătură de rouă de pe piciorul ierbii
Sunt ultimul strigoi printre mormintele strămoşilor
Sunt ultimul român dintre români
Sunt ultimul dintre cei ce sunt
Sunt ultimul dintre cei ce nu sunt
Sunt ultimul dintre ultimii
Sunt ultimul
Sunt

Podul poeţilor

Vom construi un pod al poeziei
Noi care avem legate mâinile de societate

Vom construi un pod de metafore
Noi cei care avem pe limbă gustul libertăţii de sare

Vom construi un pod de lauri
Noi care avem vieţile legate de moarte

Vom construi un pod al speranţei
Noi cei care scriem cuvântul pe cardurile bancare

Vom construi un pod al poeziei
cu piepturile noastre de fluturi din insectarul lui Dumnezeu
Noi cei care avem dreptul să fim fericiţi dincolo de moarte

Dorinţă

Vom vedea cândva răsăritul
pasărea inocentă a nopţii

Vom vedea cândva inima
răsărind peste ceaţă
oraşul dragostei şopârlă
ritmurile toamnei

Vom vedea cândva visurile adolescenţilor
tropăind pe scara ce duce în ochiul lui Dumnezeu

Vom vedea cândva luna
lăcrimând icoană de Paşti


Iubire domestică…

Noua mea baie din cartier are culoarea buzelor tale,
iar apa clipoceşte galeş ochii tăi
furtună ivită din senin pe marea iubirii
unde clăbucii se lovesc de stânca sânilor
unde iubirea naufragiază în uitare
ultima chemare a sirenelor

Noua mea baie din cartier străluceşte
cum coapsele tale lustruite de buze îndrăgostite

Noua mea baie din cartier seamănă cu tine
când ieşi din clăbuci
asemenea lui Venus din Millo
Noua mea baie din cartier are fainţa roşie
din peretele inimii

TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.