NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ LAURA MIHALCA


Viata de roata

 

E greu, e greu si sa fii roata.

Roata unei masini.O janta.

Atatea rotatii pe minut,

atatea picaturi de benzina,

scurse si intrate, patrunse

in gura ahtiata dupa praf si noroi,

atatea plimbari, atatea drumuri,

fara rost te transforma treptat

intr-o roata batrana,

fara ochi, fara urechi,

doar cu nas, maini si os.

Dar gata, taci ! Taci!

Ma, tu nu intelegi sa taci?!

Ramai o janta intr-un mediu anost !

Muritoareo!

 

Cifrele, toate , au suflet?

 

da, oare cifrele, toate, au suflet?

1 da, e un suflet trist

2 e minunea si jocul vietii,

cuplul cant

3 si 4 sa inteleg ca ar fi familii

 

dar de la 5 incolo?

un intreg arbore genealogic?

 

Clipa

 

gandul stins din bec se confunda cu bataile tobelor din felinar

afara ploua a gri alb albastrui cer de primavara

adanca zbuciumata bataie si tropot de frunze amare

moartea presata de viata..gand fugit…suflet pierdut

…………………………………………………………… parfum de tu noroit.

 

Copacii albi n-au nins minciuna

 

si nici nu s-au ascuns de noi

au fost tot timpul la vedere

sinceri, albi, greoi si trecatori.

S-au nins si peste noi cu stele

si ne-au lasat sa stam sub ei

ne-au ocrotit cu blana lor polara

ningand fara minciuna, ningand milenar .

 

 

Fulg in devenire

 

imi place sa ma catar in copaci

cred ca sunt bratele tale, Doamne

 

simt ca sunt suspendata

intre cer si pamant

 

si vreau sa urc cat mai sus

catre Tine

 

fulg in devenire

 

 

Le chemin d’ entre toi et moi

 

Je sens toutes tes silences,

lilas comme l’aubergine

de souffrance ,

en pleuvant acide en moi.

 

Une porte agite,

toute bleue

comme l’eau nue

se reveille en dormant.

 

La lumiere blanche -rosee, de jasmin

de tes yeux et de tes pas

fait le tour du monde

pour un regard et pour une voix.

 

Autour de toi, tout c’est noir.

Mais tu, la colonne qui marche,

tu est seulement or arginte

inconnu, pas trouve, pas chez moi.

 

 

Manifestul existentei

 

Astazi nu va voi iubi, oameni.

Nu. Astazi voi iubi doar munti, zapada, cer si mari

va voi numi doar simple procesoare cu suflet, vorbitoare

da, hotarat asa voi face.

 

de ce-mi apari in cale, tu, cel pe care nu l-am mai vazut de ani?

 

Intelegeti! Voi, “oameni”, nu mai existati! Doar traiti, asta da

a exista presupune ca viata sa palpite in orice secunda de privire

asa simtiti?

nu va voi mai numi “oameni”,

arhitecturi robuste ale egoismului si ale clepsidrei cu timp irosit

Nu va voi iubi, eu care iubeam, eu care va iubeam pana la cer de mult

eu, picioare si maini pe pamant.

Oameni sau haine insufletite…

 

Nu am vazut niciodata asa

 

Nu am vazut de mult,

aproape niciodata

valuri atat de multe, repezi,

o mare asa de inspumata,

un cer asa de gri, de prea de-odata,

cu nouri negri, tristi sau furiosi

s-o zare atat de calda, calma

de curata,

de parca ar fi fost inima ta.

Nu am vazut de mult,

aproape niciodata,

o mare ce se zvarcolea,

o mare ce se zbuciuma

asa de mult ca acum,ca anul,

ca-n clipa asta.

Nu am vazut de mult,

aproape niciodata asa…

 

 

Parfum de liliac

 

M-am trezit.

Am auzit un dang prelung,

mi-am miscat aripile putin,

m-am dezmortit,

am deschis incet ochii

si am deschis din mine

cutia cu parfum.

De fapt, nici nu trebuia

eram eu, petala de liliac,

ma tineai in palmele tale gigantice si grele,

tu, mic rau.

Ma numarai

Dupa prima, adica eu,

petala no.1.

te opreai,

te gandeai,

zambeai,

visai,

vroiai sa numeri mai departe

dar…nu puteai.

 

Te vrajisem si nu te lasam.
Tu nu stiai.

 

Oricum, ti-am spus de la inceput

ca fac parte din floarea cu trei foi

si iti aduc noroc.

 

Vezi?

 

dintotdeauna ti-am spus

ca-ti voi aduce noroc!

 

Am avut dreptate!

 

M-ai pastrat de atunci,

din iarna aceea cu parfum de liliac,

ca pe un dulce blestem,

ca pe o dulce promisiune de iubire.

M-ai pastrat de atunci pentru tine,

pe vecie,

m-ai inchis in inchisoarea mainilor tale,

din care cand si cand imi dadeai drumul,

mic rau,

imbibat acum in parfum de liliac.

 

 

Parfum de paine

 

Vreau sa inventez

parfumul de paine.

Si tu sa te dai cu el.

eu te voi manca de viu,

cu abur cu tot,

gata inmiresmat,

asa cum esti tu facut.

Nu te mai incalzesc in cuptor.

 

Arde mocnit focul foamei in mine.

Foamea de orice.

 

 

Peregrinare

 

Imi zahar mustarul la semafor

verde astept mergand

primesc inghionteli multilaterale

fara scuze regrete cracneli

zidesc cladiri cu ochii

mintii infipti

in inima demolez unii oameni

cum spuneam lupt sa ajung undeva

pana cand nu-mi uit tinta

zaresc pe drum tot felul de haine

pantofi genti si altele

care atrag

dar nu ma hotorasc

sa opresc

acest lift o data pornit

oricum constat ca lipseste

butonus Escape

am in schimb -, +

si pentru unii Delete.

Mi-e sete as bea de aici

dar e prea mocirloasa

mai bine astept

continui sa ajung

la acel turn misterios si gri

ce ma infasoara rotund

am ajuns sa cred ca e cetatea din vis

sau poate chiar

o intrebare raspuns fina si tacuta

liniste gata

va las

am ajuns.

 

Portret

 

Petalele fiintei tale

sunt mereu ascunse

bine inchise

in primavara

violetul acela din toporasi

iti este in privire

in pasi

in poarta intredeschisa

din sertarul cu lumina

in usa cu multe ferestre

cu vid intuneric

de undeva de sus

sunetul soneriei se aude

rasunand in ecoul merelor ciocolatii

ca un ras

anuntandu-ti numele

…………………..pasii ierbii pe pamant.

 

 

Sunt

 

Sunt un punct in tot acest univers

ce clipesc, cand mai lent, cand mai intens,

ca si cum, floare fiind,

as inflori si as muri in una si aceeasi zi,

prelungita pentru o viata.

Cu toate acestea,

eu vreau sa fiu parte dintr-o dreapta.

 

Templul meu literar

 

In templul meu literar

exista sfinti,

statui si statuete mai mari si mai mici .

 

Eminescu troneaza ca statuia Maicii Domnului

in Biserica Baratiei ;

pe un piedestal, intr-o zona de plumb violet e statuia lui Bacovia plangand a toamna,

sunt arhanghelii poeziei – Labis si Blaga –

in mijloc e acel profet? , Arghezi .

 

de-o parte si de alta a templului meu

dorm statuile sfintilor

Baudelaire, Rimbaud, Prevert, Apollinaire

 

aghiazma din care ma adap

e Nichita Stanescu

iar la intrare e vesnic aprinsa o lumanare

Omar Khayam

 

Miroase a smirna si a tamaie in tot locul,

Shakespeare, Balzac, Goethe, Eliade, Cioran

ingeri ma privesc constiincios :

Caragiale, Sadoveanu.

Acum sunt aproape departe

si ma rog

pentru puterea spirituala

a adevarului meu literar

Amin !

 

 

 

Tristihuri

 

Ploaia albastra

s-a catarat pe haina.

Umbra a toamnei.

 

Armata copacilor

are strajeri.

Ciresi in floare.

 

Cerul a cuprins

in bratele sale

toata primavara.

 

In privirea ta

s-a adunat pentru o clipa

tot cerul.

 

Vantul

s-a certat cu Soarele.

Cer senin.

 

In pletele tale, copile,

s-a ascuns soarele.

Vant de primavara.

 

Petalele ochilor tai

mustesc a roua.

Dimineata in primavara.

 

Ti-am prins buclele

intr-o privire.

Le daruiesc vantului.

 

Tristetile toate

le-am uitat pe o banca

tarziu in toamna.

 

Soaptele insingurate

se topesc departe,

in ploaia toamna.

 

Pasii tai

ma conduc

spre drumul ciresilor.

 

Voi face un ceai

din toate aceste

flori rosii si vii.

 

Fiinta ta a prins

radacini adanci in primavara.

Ciresi in floare.

 

Flori de corcodus

miros a smirna asta data.

O stea priveste.

 

Pasarea muta

iti rosteste numele.

Hartie de cer.

 

Timid rasari tu,

mare de nu-ma-uita.

Simfonie in floare.

 

O lumina vara

se joaca in noaptea rece.

Taceri curmate.

 

Urma pasilor

tai mi-a netezit drumul.

Narcisa in vant.

 

Dansul pictat

al mainilor iubire.

Suflet stirb, pictat.

 

Coloane grele

inaltandu-se calme.

Irisi spre infinit.

 

Galbenul metalic

adaposteste miez.

Frunze si floare.

 

Trambitele marii

cocoseaza malul.

Apusul verii.

 

E tarziu in timp

un nor zugraveste gri

cerul, iernatic.

 

Linia fruntii

ti se misca prin plete.

Fir de iarba.

 

O picatura de ploaie

s-a spart in voi.

Lacrimi de roua.

 

Un drum adanc

se deschide in tine.

Balta de frunze.

 

Granulele lui

m-au invadat launtric.

Coaja de copac.

 

Te-am prins tremurand

in tubul Caii Lactee.

Cer de vara.

 

Rozul obrajilor tai

a inflorit copacul.

Muguri in soare.

 

Lanturile mainilor

fug de copaci.

Pasi ai verii.

 

E apa multa,

dar nu rabufnesc grijirle.

Balta de frunze rosii.

 

In torentul azi

am vazut lumina lor.

Spartura in cer.

 

Vreau sa ascult

toate tacerile din tine,

tu, cantec.

 

E vara afara,

furtuna-i, Doamne, in mine.

Un suflet.Vant continuu.

 

Ma oglindesc

in sufletul tau,oglinda.

Liniste si calm.

 

Sa ucid lacrimile

si sa creez bucuria?

Menirea?

 

 

Ochi ascuns,

clepsidra a vietii,

priveste.

 

Vant cetos de poaie

cuprinde nedumeririle toate !

Sa le strivim !

 

Lumina eterna

a ochilor tai cu luna,

stea.

 

Balaur in doliu,

gaseste lumina in ochii cerului.

Noapte.

 

Drum nehotarat

imbibat in vis si dorinte.

Serpuiesc.

 

Cer de indoieli,

pamant de nelinisti.

Mi-e a furtuna.

 

Iubire infometata,

felina blanda

musca focul.

 

Stea speranta

luna de vise,

Un cer doar de tu.

 

Pe coasta de mine

se astern lucirile blonde.

Coroana.

 

Dare rosiatice

patrund nepatrunsul.

Cerul sangereaza.

 

Bucuria striga,

prinzand radacini in mine.

E freamat.

 

Copacul ierbii

indoit de vant.

Susur si cant.

 

Literele dansand

in lanturile cuvintelor.

Joc al subintelesurilor.

 

Neraspunsele intrebari

strapung sufletele pline de ganduri.

Taceri vorbite.

 

Iarna albita de vreme

in viforul ingrijorat.

Suflet de cer inghetat.

 

Padure gemand,

incatusata de culoare.

Toamna in parg.

 

 

TrackBack URI

Blog la WordPress.com.