NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ LUMINIŢA ALDEA:,,Sufletul meu: un mormânt de vise”

Luminita Aldea

POEM

Te-am aşteptat

şi fiecare clipă de aşteptare

a purtat numele veşniciei.

Te-am plâns

până când am devenit lacrimă.

Te-am dorit

până când m-am născut din nou

şi am purtat numele dorului.

Te-am iubit

de cred că până şi lui Dumnezeu

i-a fost sete de atâta iubire.

Şi tu niciodată

n-ai venit

respirarea mea…

…………………..

CANTEC

Dacă totuşi valul vine

de ce n-ar lovi încet

când zidul ce îl loveşte

este o inimă din piept.

.

Astăzi inimi, mâine valuri

ce izbesc tăcute maluri

şi un ritm într-una bate

mii de glasuri, mii de şoapte.

.

Dacă totuşi valul vine

de ce n-ar lovi încet

când zidul ce îl loveşte

este o inimă din piept.

………………..

TEMNICER DE GAND

Temnicer de gând

Aripi de cuvânt,

te mai chem plângând,

te mai chem plângând.

Tu-mi răspunzi tăcând,

că-ntr-o iarnă albastră

din inima noastră,

a crescut un dor

fără de ocol.

Eu te chem încet,

însă tu rămâi

doar în gândul meu,

eu te aştept mereu…

…………….

CÂNTEC

Nu pot trăi

Nu pot muri

Mi-e jale-n suflet

Şi-i pustiu

fără tine.

Nu pot visa

Nu pot zbura

Mi-e inima

Ca lacrima

fără tine.

Nu pot să râd

Nu pot să plâng

Nu ştiu de-mi este

Cald sau frig

fără tine.

Nu-i nici noapte

Nu-i nici zi

Timpul parcă

S-ar opri

fără tine.

Caut timp

Şi dărui timp

Nevenind uşor

Mă sting

fără tine…

CÂNTEC

Te mai chem

de unde eşti

din moarte

sau din poveşti.

Te mai chem

de unde nu-i

gândul meu

şi gândul lui.

Te mai chem

din nechemare

ca să-ţi dărui

o iertare

pentru plânsul

dintr-o şoaptă,

pentru gândul

dintr-o noapte.

Te mai chem

să poţi pleca,

nu ai fost

nu eşti al meu,

dar în taină

se sărută

gândul meu

cu gândul tău.

Nu te doare

cum mă dor

gândurile de cocor,

nu te plânge

cum te plâng

că ţi-am dăruit

un gând.

Cu păreri de rău

şi-acum

c-au venit

iubiri pe drum.

Eu în prag

de primăvară

Tu în toamnă

şi spre seară.

Eu c-un gând

de dimineaţă,

Tu cu-n dor

pentru o viaţă.

………………..

CRITICILOR LUI EMINESCU

A îndrăznit furnica

Să ţipe către lună:

să-i spună că nu-i destul de rotundă,

că prea se acoperă cu nori,

că prea e departe,

că prea pluteşte printre nori…

Şi în prostia ei de târâtoare pe pământ

A crezut că luna o aude.

.

Luna – sus,

rece şi clară,

cu o făţă mereu ascunsă,

nici nu ştia că pe pământ sunt furnici.

…………………

DOR

Frigul mi-a pătruns

şi în vise.

Am adormit cu ferestrele sufletului

deschise.

Am simţit cu inima

vestejirea frunzei

Pe pleoape am căderea brumei.

De atâta dor

plânge timpul trecând.

………..

HAIKU

Înainte de a fi carne

am fost înflorire

şi de atunci au rămas în mine

petale…

………..

HAIKU

Nimeni nu vine…

Toamna îmi sărută petala mâinii

cu moarte…

LUMINIŢA ALDEA

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.