NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ MARCEL CUPERMAN

Cântec pastoralMarcel Cuperman

Frunză verde de migdale,
Urcă oile agale
De prin luncile din vale
Înspre coasta cu ponoare,
Unde-i iarba dătătoare
De săruturi pe răcoare.
Gura oii se lipeşte
De firul ce proaspăt creşte
Şi-ntre buze îl topeşte,
Pe cioban oaia-l iubeşte.
.
Frunză verde ca şi nucul,
Ciobănescul cât haiducul
Roată dă când cântă cucul.
La mioare stă de pază
Şi la lup îi mintea trează,
De cu zori şi pân’ l-amiază
Ş-apoi până se-nnoptează.
Îsi iubeşte ciobănelul
Că-l hrăni cu zăhărelul
Când era un pui ca mielul.
.
Frunză lată ca o toacă,
Ciobănaşul în cojoacă
Şi cuşma cu promoroacă
În toiag se hodineşte
Şi cu drag la oi priveşte.
Cântă-n fluieraş o doină
Dimineaţa când e moină,
C-are inimioara prinsă
Într-o dragoste aprinsă,
Sus pe pajiştea întinsă.

Marcel Cuperman/Pittsburgh, PA
12 Aprilie 2008

–––––––-

Ghiocelul

Soarele timid răsare

Dup-o rece amorţire,

Codrul timorat tresare

Din a iernii lungi robire.

.

Ca o ruşinoasă fată

Ce de lume se fereşte,

De sub neaua nepătată

Ghiocelul înfloreşte.

.

Faţa-i albă de pudoare

Cu ochii în jos priveşte,

Deşi este rupt din Soare

De-al lui tată se fereşte.

.

Pălaria pe-o sprânceană

Ca o jună Vieneză,

Unduieşte ca o geană

Sub o frunză tiroleză.

.

Firav ca o pană-n vânt

La un capăt de codiţă,

Ascultă voiosul cânt;

Înspre el vine-o fetiţă.

.

Când tulpina ea i-o smulge

Dureros, dar fără vină,

Lacrimă de rouă-i curge,

Scurta viaţă i se-nchină.

Marcel Cuperman/Pittsburgh, PA

02 Martie 2008

––––

Trece trenul prin pădure

Noaptea codrilor de basme

Voci de bufniţe adună,

Îngânând sub clar de lună

Foşnetele de fantasme.

.

Tropăieli de cai balauri

Se apropie în pripă,

Înghiţind clipă de clipă

Drumul până pe coclauri.

.

Luminiţe agitate,

Licurici cu triple faruri,

Mici la trup dar laţi în caruri

Împletesc poteci uitate.

.

Vântul este-mpins în ramuri

Îndoind trunchiuri cojite,

Tufe-n ceaţă-s aburite

De caii scăpaţi din hamuri.

.

C-o zvâcnire ce cabrează

Şi un şuier de biciuşcă,

Trenul trece ca din puşcă

Lăsând o pădure trează.

09 Iunie 2008

Marcel Cuperman

––––––

Goblen de patimi

Pe un gherghef udat de lacrimi,

În casa vocilor tăcute,

Te văd ţesând goblen de patimi,

Cuprinsă-n visele pierdute.

.

Feciorul ţi-a plecat în lume,

Ursit de ţinta vieţii sale,

Degeaba-i strigi iubitul nume,

Că te-a uitat, şi plângi cu jale.

.

Mulţimi de cruci, pe pânza deasă,

Într-un tablou se întretaie,

Iar un păianjen sus, în plasă,

Adânc veghează în odaie.

.

Ai ochii slabi de plânsuri multe,

Şi aţa-n ac nu vrea să treacă.

Îţi chemi păianjenul s-asculte

Povestea vieţii ce te-neacă.

.

Şi-ndemânatic, cum i-e firea,

Un fir de-al lui îţi va întinde,

Ca tu să-ţi depeni amintirea

Ce-n mreje negre te cuprinde.

…………………………

În casa şoaptelor duioase

O mamă îşi aşteaptă fiul,

Iar pe goblenul de mătase

Păianjenul îşi toarce firul.

19 Octombrie 2008

Marcel Cuperman

––––––

La iarmaroc

Hai cu toţi la iarmaroc,

Să mâncăm gogoşi cu soc:

„Ia gogoaşa-nfuriată,

Ce face un băiat şi-o fată!”.

.

Uite colea-i Panarama,

Ce atrage toată seama:

„Afară-i vopsit gardul,

Şi-năuntru-i leopardul!”.

.

Hai cu toţi la iarmaroc,

Să bem vin din poloboc.

Şi-n miros de mititei

Să ne dăm în căluşei.

.

Iuju lanţuri îşi roteşte

Şi prin pâlnie pofteşte.

Să venim cu mic, cu mare

Ca-n ziuă de sărbătoare.

.

Hai cu toţi la iarmaroc,

Toţi din urbe-aici pe loc.

Că odată-n an e hramul,

Vor să vadă tot bairamul.

.

Uite-o curajoasă fată,

Într-o barcă e urcată.

Cu piciorul vânt îşi ia,

Peste cap ea să se dea.

.

Hai cu toţi la iarmaroc,

Cu speranţe de noroc.

Când jucând la popa nu-i,

Banii ţi se duc hai-hui.

.

Bufurile din Cozmesti,

Cânt-alămuri de surzeşti.

Îmbulzeala, ca s-o spui,

N-ai loc de-aruncat un cui.

.

Hai cu toţi la iarmaroc,

Să vedeţi păpuşi cum joc.

Vasilache, Mărioara,

Iată c-a venit şi seara.

.

Lumini multe colorate,

Un mic soare parcă-s toate.

Peste lume lucitoare,

Ca ziua-n amiază mare.

.

Hai cu toţi la iarmaroc,

De-aş fi tânar iar la loc!

Să bat colbul în picioare,

Să nu-mi pese de mâncare.

.

Amintiri ce vor trăi,

Încă după ce-oi muri.

Că frumos a fost odată,

În vechiul bâlci de altădată!

(Nota autorului: Iuju era cel mai vestit bâlcean, proprietar de lanţuri)

Marcel Cuperman/Pittsburgh, PA

07 Ianuarie 2008

––––––-

La seceriş

Stelele sunt încă treze când, o bufniţă bătrână,

Îngânată de cinteze, ţipă-n golul din fântână.

Aburii pufoşi din luncă braţele şi le agită,

Sărutând apa adâncă şi coroana de răchită.

.

Uliţa din sat se umple ca un stup plin de albine,

Cu ţărani cu trupuri suple şi în ochi cu mari rubine.

S-au sculat de dimineaţă într-o zarvă care creşte,

Şi-au plecat prin deasa ceaţă înspre lanul ce foşneşte.

.

Holda galben-aurie tremură sub vântul moale

Ce adie pe câmpie, scârţâind din balamale.

Soarele, mijind în zare, noaptea o acaparează

Şi prin goalele hambare raze lungi îşi proiectează.

.

Mari secerători sculptează printre lanuri magistrale,

Iar în urma lor veghează ciorile baritonale.

Gălăgia este-n toate, iar batozele hapsâne

Bat ca toacele uscate într-o zi de rugăciune.

.

Un dulău flocos şi mare tot aleargă fără scuză,

Că-n a sa adulmecare vede-o dropie lehuză.

Ea îşi duce puişorii spre o arie mai calmă,

Că deacuma vânatorii îi zări-vor ca în palmă.

.

Peste câmp zboară un cântec, iar pe drum căruţe goale

Vin să-şi umple-n al lor pântec rodul muncii estivale.

Saci cu boabe cât canarul fac o stivă cât un munte,

Va crea din ei morarul, pân’ la vatră, albă punte.

.

Mari căruţe încărcate merg acuma deşelate,

În praf roţile-ngropate gem sub marea greutate.

Lângă apa cu egrete stă pe jar flămânda moară

Ca să macine cu sete boabele din miez de vară.

.

Toată miriştea e cheală, lucitoare ca-n oglindă,

Coasa ştirbă, ancestrală, doarme ruginită-n grindă.

Doar hârciogul se iţeşte, şi-n pământ din nou coboară,

Că nici lanul nu mai este, iar pe cer un vultur zboară.

09 August 2008

Marcel Cuperman

–––––-

Mi-e dor

Mi-e dor de ţara-n sud spălată

De Dunarea curgând molcomă,

Şi-n mijloc, binecuvântată,

Cu-n Olt cărând din munţi aromă.

.

Mi-e dor de munţii în potcoavă

Ce-şi duc o Bistriţă bătrână

Prin chei, cu inimă moldavă,

Şi ape limpezi ca-n fântână.

.

Mi-e dor de văile măreţe,

Săpate-n stâncile abrupte

De-o ploaie ce le dă bineţe,

Şi-un vânt venit ca să se-nfrupte.

.

Mi-e dor de arcuite dealuri.

Pe umeri m-au purtat din zori,

În dulce sunet de cavaluri

Şi triluri de privighetori.

.

Mi-e dor de spicele bălaie

Ce-şi plâng în pumni întreg amarul,

Când secera le taie-n paie,

Şi sunt aprinse cu amnarul.

.

Mi-e dor de colbul de acasă,

Din mândra glie ancestrală,

De lungi poteci cu umbra deasă

Ce mă purtau, grăbit, spre şcoală.

.

Mi-e dor de iazul plin cu peşte

Unde mergeam la scăldătoare,

Uitând de timpul ce goneşte

Când joaca e molipsitoare.

.

Mi-e dor de satul de aramă

Răsfrânt pe-o coamă de colină.

Acolo, dorul greu mă cheamă,

Să-mi facă viaţa iar deplină.

11 August 2008

Marcel Cuperman

–––––-

Păpădia

În poiana pistruiată

Cu flori galbene o mie,

Se înalţă timorată

O frumoasă păpădie.

.

Are trupul de silfidă

Ce se-ndoaie-n adiere,

O tulpină translucidă

Cu nuanţe efemere.

.

Pe cap poart-o pălărie

Cu albite umbreluţe,

Ca un semn de feciorie

În sclipiri de mici steluţe.

.

Astăzi vântul se-nteţeşte

Şi o spulberă în aer,

Sporii ce-i adăposteşte,

În văzduh plutesc cu vaier.

.

Prin poiană se vor duce

Ca simbol de înmulţire,

Iar la anul vor produce

Mii de flori spre nemurire.

01 Mai 2008

Marcel Cuperman

––––––-

Rugă de primăvară

Primăvară, primăvară,

Te aştep de astă-vară,

Să dai florilor lumină

Iară mie viaţă plină.

.

Te-ai lăsat cam aşteptată

Cum se lasă mândra fată

Când drăguţul vrea să-i fure

Frăgezimea buzei mure.

.

Acum că te simt aproape,

Inima-i pian cu clape,

Ce îmi cânt-o partitură

Şi mă leagă de natură.

.

Haide vino! Te grăbeşte

Şi natura primeneşte.

Gâzele îţi vor prezenţa

Să-şi arate inocenţa.

.

Mugurii pe crengi te-aşteaptă

Să deschizi a vieţii poartă

Cu arome de flori dalbe,

Sute de culori în salbe.

.

Animale-nfrigurate

Te doresc cu voluptate.

Vor ca tu să le nuneşti,

Puii lor să-i încălzeşti.

.

Acum toţi cu rugăciune

Înspre soarele minune,

Îşi îndreaptă glasu-n cor

Şi te-ntâmpină cu dor.

Marcel Cuperman/Pittsburgh, PA

23 Martie 2008

––––––-

Şatra

Pe uliţă e hărmălaie

Şi cât cuprinde o privire,

Vin ca puhoaie după ploaie

Şiraguri lungi de coviltire.

.

Căruţe-nalte de cai trase

Cu roţi cu doage alămite,

Legate au de-o parte vase

Cu ţipirig cositorite.

.

Prieteni buni şi dragi li-s câinii

Ce sub căruţe stau de pază,

Ei latră când apar străinii

De-i ziuă, noapte sau amiază.

.

E un alai plin de culoare

Cu tamburine şi trompete,

Cu maimuţici şi ghicitoare

Şi bulibaşi cu păru-n plete.

.

Sub pălării cu boruri mate

Bărbaţi creoli şi cu prestanţă,

Purtând mustăţi fin conturate

Conduc alaiul la distanţă.

.

Femei şi fete înflorate

Aduc un curcubeu la sol,

Îsi mişcă şoldurile late

Descoperind buricul gol.

.

Umblu desculţe în natură,

Iar fuste multe şi uşoare

Ca evantaiul la căldură

Provoacă valuri de răcoare.

.

Bogate şaluri de mătase

Pe umeri castanii coboară,

Se leagă sub al lor focoase

De sâni, ce-ademenesc spre seară.

.

În urma lor vin puradeii

Fără să ştie ce-i o haină,

Se hârjonesc precum şi leii

Ce nu cunosc a păcii taină.

.

Ca într-o nuntă boierească

Alaiu-n sunet de vioară

Îşi duce şatra strămoşească

Prin arşiţa din miez de vară.

01 Iunie 2008

Marcel Cuperman

–––––––––––––-

TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.