NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ MARIANA GHEORGHE

Iubire coapta

Si de-ai avea miros, si de-ai avea si gust

Te-as rupe-n doua, ca pe-un mar necopt

Cu prima jumatate-as impleti iubiri din parul meu carunt

In timp ce-a doua-as imparti-o inca-n opt.

As prinde prima bucatica-n cuiul gandurilor mele

S-astepte ca o haina trista, cu iz de batranete

Cand tu sosind, ai saruta-o lipindu-ti buzele

In mine-ai naste zumzet pentru-a doua tinerete.

As aseza a doua bucatica chiar pe scara

Si m-as lasa calcat si-atins de pasii tai

Cu ei m-as mangaia si-as duce ultima povara

As prinde aripi pentru inc-o viata-n doi.

Apoi as presara-o pe a treia peste masa ta

Caci de m-ai pierde printre degetele rasfirate

As da sa sorb izvorul tineretii chiar din palma ta

Iubiri de inceput le-as mai sorbi cu sete.

Pe-a patra as ascunde-o chiar sub perna ta

Sa ma-nvelesti si sa ma furi cu tine-n vis de noapte

Si de-am sa uit in dimineata sa-ti aduc o stea

Tu sa-mi pictezi carul cel mic pe pleoape.

Pe cele patru bucatele ce-au ramas

Le-oi strange ghem si-oi face fir din doinele-amintirii

Si de-ai avea si gust, si de-ai avea miros

Te-as intregi in marul copt si dulce al iubirii.

Doar tu, despre tine, cu tine

Ma rotesc dupa sufletul tau

Ma-ndoiesc si ma frang asteptand

Si-n secunde imi prind, cu parere de rau

Remuscari din trecut, si te plang.

Si din lumea purtata de ruga si ingeri

Ma privesti inghetat si ma plangi ca mai sunt

Ne-ntalnim in cetati, la hotarele lumii

Ne topim dezgoliti doar in gand.

Si cand ceasul strabate un ultim minut

Tu m-astepti imbracat in iubire,

Eu mi-i plang pe cei dragi, tu m-astepti cu-n sarut

Si-n pierzania mea, esti doar tu, despre tine, cu tine.

Limbi de timp

Ne rotim lunecand peste globul de sticla
Si-ncercam sa ne prindem peste poduri de ape
Limbi de timp ce se prind si se-ating in minute
Tu esti soare de zi, eu sunt luna de noapte.

Creatorul ne-anscris intre pagini de timp separate
Si-a lasat constelatii de ganduri sa curga
Noi gonind prin decenii in calesti de suflet purtate
Am ajuns sa ne-atingem, tu din timpul trecut, eu din timpul ce umbla.

Rasuciti innotam in ocean de cuvinte-ncalcite
Asteptand sa ne ploua cu petale de luna si stele
Limbi de timp ce se prind si se-ating in ore de noapte
Ne-nvelim in iluzii ce se pierd in secunde.

Dac-ar fi sa ma nasc

Daca-ar fi sa ma nasc de o suta de ori
M-as intoarce pe-acelasi pamant incercat
Unde Mircea-si mai mana ostenii prin nori
Iara mama-mpletind doruri albe, si-asteapta fiul plecat.

Daca-ar fi sa ma nasc de o suta si unu de ori
M-as intoarce-n bordeiul de lut cu stergare la usi
Sa doinesc cu strabunii in carul cu boi
Sa mai pot sa-l iubesc pe Brancusi.

Si de-ar fi sa ma nasc pe-un pamant ce-i strain
Unde merele-n parg nu-s culese in cos
Vis de noapte-as ascunde sub capita de fan
Si cu Badea Cartan m-as intoarce pe jos.

Blestemat dac-as fi sa las urme prin lume straina
Din marama de dor si Luceafar mi-as face icoana
Noaptea-n vis plopii lui fara sot mi-as sadi in gradina
Pierdute iubiri din clepsidra intoarsa sa-mi tina la umbra.

Dans inghetat

Mi-am rasucit sufletul printre
ganduri
Si mi-am rotit privirile printre-amintiri
ramase
Inca dansam cu pletele-ti
in riuri
Inca speram sa-ti inteleg cuvintele
intoarse.

Si dintr-o data, al nostru dans a inghetat
in clipe
Si m-am trezit ca-nnot in rau
secat
Minutele le-am insirat
in culpe
Nu mai puteam sa numar zbateri
ce-am iertat.

Fericire impartita

Pentru un minut de fericire
Mi-as imparti sufletul in patru zari.

Spre rasarit
as pune
Ani prafuiti si plini de jocuri pe carari.

La nord
as aseza in cantec
Un pumn de-amar, prea plin de incercari.

La sud
m-as apleca sa-nghesui
Un val de clipe in culori.

Catre apus privesc.
Si inca n-am rabdarea chinuita
Sa imi asez pe poale un dram de timp si-o ora fericita.

Din intamplare

Am coborat din intamplare
Dintr-o-ntamplare si-un destin,
Cu suflet plin, ascuns prin casa mare
Unde stergarele-s cusute-n fir de in.

O casa mica, alba, impodobita-n soare
Pe prispa, balansoarul statea ferit sub vita
Si-unde regina noptii inca miros mai are,
Si-mi impleteam codite cu flori de lamaita.

Un labirint de vise si plin de camarute
As fi dorit sa am un veac ca sa-l colind
Unde-asezase mama cu grija-n seri muncite
De-a randuri, carti si vise, pastrate doar in gand.


Si-am coborat dintr-o-ntamplare-ntamplatoare
Si-am sarutat pamant si ani cutreierati
Trup sfartecat si impartit in zare
La gat mi-am agatat din intamplare sirag de ani purtati.

Doar tu, despre tine, cu tine

Ma rotesc dupa sufletul tau
Ma-ndoiesc si ma frang asteptand
Si-n secunde imi prind, cu parere de rau
Remuscari din trecut, si te plang.

Si din lumea-mbracata de ruga si ingeri
Cu priviri inghetate ma plangi ca mai sunt
Eu arzand te astept in cetati, la hotarele lumii
Ma topesc dezgolita doar cu tine in gand.

Si cand ceasul strabate un ultim minut
Tu m-astepti imbracat in iubire,
Eu mi-i plang pe cei dragi, tu m-astepti cu-n sarut
Si-n pierzania mea, esti doar tu, despre tine, cu tine.

Bucle intoarse

Mergea pe strada aplecat de spate
Un batranel ingandurat si singur
Avea privirea calda si inceata
Si-o impletea cu amintiri stirbite.

Si cum pasea in dimineata adormita
Si-si masura cu grija pasii obositi,
Si-ar fi dorit sa-ntinda aripi si sa zboare
Cu pleoapele inchise sa-atinga inc-o data magia anilor pierduti.

Si de-ar putea macar o data sa mai vada
Cu ochii mintii, si i-ar fi de-ajuns,
Copilul blond si plin de bucle-ntoarse
Ce-a strabatut o viata si-un abis.

Dar mintea ii fugi din nou departe
Si-ar fi dorit macar o clipa sa mai stea
Sa vada inca-o data chipul drag al mamei
Cum prinde bucle-ntoarse in maini de catifea.

Si se ruga la cer sa -i dea taria ca sa mai strabata
Cati pasi vor fi ramasi pe calea cea batuta
Cand ingerul ii umbla prin plete si prin ganduri
El sa-i sarute fruntea cea alba si muncita.


Si-ar fi dorit sa-i dea putere ca sa mai strabata
Cati pasi vor fi ramasi pe calea cea batuta
Cand ingerul ii umbla prin plete si prin ganduri
El sa-i sarute fruntea cea alba si muncita.

Si sa-i rosteasca vorbe uitate si-mpietrite
Cand ziua buna spune si poarta se deschide
Acele vorbe calde, blande si infinit dorite
Si repetate seara, c-a vrut sa nu le uite.

Cercurile pribegiei mele

Ca sa rup cercurile stramte ale pribegiei mele
Am dansat si-am ametit invartindu-ma printre ele.

In cel mai larg m-am regasit in zbor de vise si suflet impietrit
L-am rupt in cioburi,
L-am asezat pe masa intr-un joc
Si-am incercat sa-l uit.

Pe-al doilea l-am regasit in zambet si soapta de copil
Si l-am presat in suflet
Cu flori de liliac
Si-am incercat sa-l tin docil.

Un cerc al incercarii m-a strans si m-a oprit
L-am pus cu truda multa intr-o cutie mica
Si l-am lipit cu ura
Pe-un scaun parasit.

Si-apoi invins-am pe-acel ce m-anvatat ca suntem
De moarte prea aproape si prea departe-n gand,
Ca geana disperarii cazuta printre tample
E zbaterea de-o viata in zborul meu purtand.

In dans sfios intrasem in cercul mic si stramt
Spirala deznadejdii vibra in dansu-i frant
Deodata, speranta-ncolacita m-a strans si m-a trezit
Mi-a dat lumina-n ganduri si-n suflet ostenit.

Si iata-ma ajunsa in cercul impacarii
Cand toata, de-o fiinta arzanda, clocotind,
Am invatat s-adaug un dram de pace-n suflet
Sa storc cu lacrimi calde desaga cu venin.

Si am inchis fereastra de suflet si suspin
Si din oglinda anilor trecuti am adunat
Carari, miros si vorbele de-alin
Valiza vietii mi-am golit si mi-am iertat.



TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.