NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ NICOLAE NEGULESCU

Intoarcere


M-am intors dintr-un basm intr-o clipa de dor
nu eram Fat-frumos nici vreun muritor ,
am lasat peste sat un parfum de lumini
si-au vibrat indelung stejarii-n tulpini.

Peste zambetul tau ma uitat un sarut
vinovat ca un vis fara de inceput,
in amurg, ce amurg ne topise sublim
tresarirea in care nu va fi sa mai fim.

Elegie la stingerea serii


De parcă nu mai ştim să ne strigăm
iubito în noi se stinge această seară,
în liniştea fântânii lasă-mi semn
de-a te primi în alta primavară.

Te-ai rătăcit în ţara de ninsori
şi vulturii de gheaţă îţi dau roată,
ghiceşte-mă şi nu vei şti să mori
de viscole pustii cutremurată

Ori, ramul de zăpadă poate-a fost
sa-ţi scuture pe buze floarea toată,
la casa cui vei cere adăpost
de-atata ger, iubirea mea iernată?

La nasterea Ralucăi

Scumpei mele nepoţele Raluca

Era un ceas cum încă n-a mai fost
Planeta se rotea-n melancolie,
din Ursa Mare ochii mi-am întors
în dansul pur nuntit de-o veşnicie.

Pe rînd, treceau cometele-n fîntîni
pădurea imnic intonase,
şi-n aură albaştrii Heruvimi
o-nconjurau cu pîlpîiri sfioase.

O roză-nrourată prelungea
văpaia irizată în suflare…
tu înfloreai cu izbugniri de nea
mireasmă-a primăverii viitoare.

Elegie pentru somnul privighetorii

Nu ţi-ar fi, să-ţi fie frică !
glonţuită sub aripă,
seara între Cîntece
noaptea-ntreagă Linişte;
căutate-aş, căuta,
Cerul mi te-a incununa
sărutaţi-aş Lacrima…

Îngăduit luminător

STĂPĂNE al SPIRITELOR, iată
e-o LINIŞTE înrourată…
peste întinsele cărări
cad trandafirii altor zări
Şi-atât cât jarul din LUMINĂ
în forma palmei va să vină,
îngăduit luminător
voi arde-n TEMPLUL VISELOR.

Proiectie

Numesc lucrul nelumit
trăiesc visul netrăit
văd…dar prin pupila cui
harta infinitului?
Vin când stea, când o foşnire,
supla rază,FIR din FIRE
diamant ori piramidă…
sunt o proiecţie vidă.

Eu sunt

Sunt ETERNUL, MIT şi CALE
CRUCE , ningere , visare.
Sunt ICOANA întâiului pământ
oglindit in astre şi CUVÂNT.
Sunt văzduhuri , vămi , infiorare
MOARTE sunt , VIATĂ , INĂLŢARE.
Sunt LUMINĂ , umbra , sunt netimp
sunt izvor , cunoaştere, OLIMP.
Sunt PECETE , focul din potcoavă
sunt nectarul vidului, OCTAVĂ.
Sunt UN SEMN , sămânţă, curcubeu
EU SUNT SFERA lacrimei din zeu.

das LAUTERE

Mai întîi, m-am născut Somn
fără umbra mea de Om.
Mai apoi, m-am nascut Tată
fără umbra ta de fată…
şi-o-nflorită de şoptire
m-a născut din nou cu Fire,
cufundat într-o sprînceană
unde se trăia o iarnă
lopătat în piept de ciute
sălaş stelelor căzute.

Măreţia somnului

Somn profetic, foc răsfrânt,
seci fîntîna din cuvînt.
Potir cu întunecime
se revarsă peste lume
cât se-ntinde o cerboaică
pe-o iuţime de săgeată.
Până în adâncul firii
zboară îngerii mâhnirii
tulburând cugetul meu
cu înfrigurat ecou.
Nici o flacără pribeagă
nu se-ncumetă să ardă;
doar un stol de licurici
se alearga peste stânci.
Ce mister se-aduna-n gene
cu înfiorate semne..?

Numai moartea roade-n somn
la statura unui om.

Îngerul alb

Roteşte , Doamne ,
Căile Lactee
ce înger alb
şi-a fluturat veşmîntul ,
în noaptea mea
s-a luminat cuvîntul ,
ce imne
se vor naşte
în femeie…

cometele luminii
însetează
ninsorile mai arse
în sărut…
ce duh a zămislit
adînc femeia
a infinita punte
de trecut ?

ce rugă nerostită
prin cuvinte
a troienit o tîmplă
de poet

rănit de carnavalele
tăcerii
un înger alb
mi-a răsărit în piept…

Elegie pentru a fi

Fire-aş fi
fire-aş tăcere ,
fire-aş pruncul maicii mele;
de aş mai fi
sa-ţi fiu odată
pîntecul iubit de fată
fără mîngîieri de tată !
eu, născut în niciodată…

Geneza lumii

La-nceputuri nu a fost loc de popas
ORCANUL de apă n-avea urmă de pas
INTRU HAOS fierbea HĂUL pustiu
nici inalt , nici afund ,nici viu.
DUHURI , FOC ,dimpreuna pluteau
stihii fără varstă în netimp se topeau
rătăceau într-o stare fluidă de VIS
cu EDENUL în magmă cuprins .
Pe neguri LUMINA deplin s-a-nchegat
irizand gemelar infinitul purtat
lăuntric seminte de arbori au prins
miresme de brazi si a nins.

În Biserica din Cuvînt

Sînt chemat în muntele Tabor
îngenunchi pe stele de zăpadă ,
las în plîngeri trupul lumilor
şi mă dau Cristosului ofrandă.

Nu am gînd , nici semne de pămînt
sufletul e firavă lumină ,
în biserica din Cuvînt
iubirea mea se-nchină.

Din volumul “Lacrimi de diamant” editura MJM, Craiova 2005

Seniorii smaraldului

Din nouă vremi
din nouă fulgere
din nouă impărăţii
seniorii smaraldului
mă caută
pe o corabie zburătoare
în ploaia de aur
a amurgului.

Eu, o Caleea,
sunt umbră alunecoasă
a arborelui filira
întinsă de
mirmidonii Thesaliei.

Eu, o Caleea,
sunt munte crescut
în ochii aprinşi
ai Mater Matuta.

Eu, o Caleea,
sunt înfricoşata pasăre
a intensităţii
din mîinile văzduhului,
frîntă în arc
deasupra fîntînilor
care-ţi bea limba.

Eu, o Caleea,
sunt glasul cel din lăuntru
al naşterii şi batrîneţii
lui Morpheu
orbit de iubiri orbitoare.

Eu, o Caleea,
sunt adierea ecoului
unde dezbracă vieţile
Dea Urania.

De vor zice oamenii
căzînd la picioarele cetăţii;
„Arată-ne măsura
lacrimilor învăpăiate,
şi ne răspîndeşte tulburarea…”

Trecerea Eului

Toamna peste care trec
cu aripi de aur minereal
nu mă mai pierde
pe văzduhuri mişcătoare,
ci îmi arată
cum au crescut copacii
pe sprînceana înaltă
a grotei sfîntului Patrik.

Vine o ploaie de trandafiri
în ochii mei penitenţi
cu îngeri aşezaţi
în jurul Mesei rotunde.

Surîsul luminos
al regelui Arthur
bea apă lustrală-
răsărită din răsăritul
smaraldului şlefuit
de suspinele
Mariei-Magdalena.

Aripile, mi se fac mîini,Doamne
după Înălţarea visului-
şi zidesc pe ele
din focul Globului imperial
biserica caldeeană
şi biserica celtică
să le oglindesc
în oglinda splendorii
Noului Ierusalim.

Pînă la blînda chemare
a efluviului Tiferet,
împodobit de planete
merg pe urmele însîngerate
ale lui Iosif din Arimateea
să umplu drumul cu plînset,
suflete sihastre.

Lacrimi de diamante

Am plîns cu degetele
pe un munte de flăcări;
cu inima cerului am plîns
pe facerea lumii.
O, si am plîns, am tot plîns
pe singurătatea sînilor lunii,
pînă ce fîntînile pămîntului
plîngeau în plîngerea mea
cu lacrimi de diamant.

Ultima Putere

Dinapoia mea
ies umbre din rîu
să treacă munţii.

Trei guri de cer
pun stăpînire
pe arborii zburători,
fulgerele îmi cad in palme.

În dreptul celor dinlăuntru
sînt ieşiri de pămînt
dar nu se arată
pînă la a doua tălmăcire
a semnelor-
şi răsună furia frămîntărilor.

Sabia locuieşte intr-o prezicere
deasupra capului de pod
de se vede desluşită
desimea istovirii.

Chem în mine ultima putere
fără să dau de ştire;
urc în galop întins-,
noaptea mă ţine
pe şerpii descolăciţi
ai drumului noduros.

Şi iau rob lăcrimarul
şi iau roabe răcrimariile.

Am timpul

Am timpul
hrănit din carnea zăpezii
cu picioarele lui de lumini
ce-au aurit pămîntul.
El are fiice nopţi
el are fiice zile,
încărcate de linişti
încărcate de tristeţi;
visînd cum se visează
în visele mele
adormite
sub arborii focului.

Văd cu sufletul

Văd cu sufletul
o mînă opalină
desenîndu-mi tăcerile,
şlefuindu-mi luminile
aripilor din mine.

Zi Înaltă

De atîta armonie
la nordul poemului
îngenunche oceanele ;
pentagrama sceptrului coralier
ţine aprinsă mama inimii
focului sacru
din respiraţia căreia
şi-au luat naşteri .
E o zi înaltă
din cele şapte –
facute şi făcătoate .
Iod straluceşte
peste întinderea strălucirii ,
arborele Universului
rodeşte fructe îngereşti .
Iartă-mi , Ioah , vinovaţia
Iubirii iubitoare ,
de treizeci si doua de ori
purificată ,
de cincizeci de ori
purificată
în globurile diamantelor
părintelui Abraham .

Tată Logo

Steaua de triumf
a mărgăritarului
înalţă aura templului.
Ochii inţelepciunii
deschid porţile
celor patruzeci şi nouă
de focuri.
„Amin, Amin, zic vouă !”
copii planetari,
dintre marile vieţi
una e
puntea curcubeului
şi va aduc
lumina ei nedezvelită.
Va invăţ sa beţi
licoarea lui Sirius
pentru insetare,
va invăţ să beţi
licoarea lui Venus
pentru insetarea
triunghiului suveran.
Mă împart vouă
prin cele trei
spirite supreme,
mă înpart vouă
prin cele şapte
spirite radioase,
mă împart voua
prin esenta spiralei.
Tată Logos
Domn al Lumilor,
Domn al Inimii
vieţilor arzătoare
din inimi,
zbor Visul Tău
din interiorul Cercului,
zbor măreţia
întreitei recunoaşteri,
zbor ashramul
gravat
de cele şapte raze,
zbor Taborul
cu aripile Vărsătorului.

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.