NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ NICOLAE ROTARU:,,Înşir, cu tocul, ca un preşedinte”

VĂ SUNT SĂ-MI FIŢI

 

Vă sunt restant c-o vechime trecătoare,

Îmi sunteţi datori c-o nemurire banală,

Vă sunt repede stea căzătoare,

Îmi sunteţi aureolă boreală.

 

Vă-ndatorez c-o tristeţe de protocol

Mă creditaţi cu un dor infinit,

Vă rămân aură, nimb, rotocol,

Îmi sunteţi ecoul de bun venit.

 

Vă-mpovărez c-o bătrâneţe timpurie,

Mă uşuraţi de lestul de a fi fost,

Vă răsplătesc tocmiţi cu rea simbrie

Mă ignoraţi, dar nici nu fac cât cost…

12.01.2008

 

ŢIGANIADĂ

 

Pe bulevard vardişti v-ar da de urmă,

Dar dâra de-o lăsaţi – fum şi parfum,

Se-amestecă-n miresmele din turmă –

Oameni neoameni trecători pe drum.

 

Arde-n foiţă foaia de mahorcă,

Şi-o tuse seacă taie noaptea-n feşe,

Spre Nord se merge, cu toţi vor că

Aud colinda lui Grigore Leşe.

 

În obcini se abţine să obţină

Un loc de mas tot roiul omenesc,

Călătoresc, se duc seduşi de tină

Spre raiul înstelat şi nelumesc.

 

Năluci de fum, eroi de vechi romane,

Romi de la Roma, lină promenada,

Mă mir ş-admir îngrămădiri sărmane

Ş-aş scrie, de n-ar fi,  „Ţigăniada”…

28.12.2007

 

N-AI SĂ

Fachirului Nichita

 

N-ai să verde, frunză foaie,

N-ai să ruginiu ars codru,

N-ai să darnic Nicolae,

N-ai să vieţii noastre modru.

 

N-ai să dornic darnic Nae,

N-ai să duce-te-ai venind,

N-ai să lup dacă nu-i oaie,

N-ai să poftă, n-ai să jind.

 

N-ai să  noapte paşi prin sat

N-ai să creanga a umbla

N-ai să flăcău însurat,

N-ai să fante-n mahala!

 

N-ai să nici şi n-ai să prea

N-ai să toţi de n-ai să tu,

N-ai să nu pot de-i a vrea,

N-ai să da dacă e nu!

28.09.2007

POEM VIOLENT

 

Vă pun în piept

cuţitul unui vers

cu plăsele de sidef,

v-apăs la tâmplă

ţeava unui revolver

de adjective percutante,

vă ţin sub bărbie

lama rece a spadei

vreunei metafore

scoase din teaca

unui cuvânt de onoare,

v-ameninţ cu şişul

vreunui pronume

relativ (şişul, desigur!)

după care vă implor

să mă iertaţi

că v-am dedicat

acest poem violent…

14.01.2008

 

RETRAS ÎN CULISE

 

Sunt un biet tip banal, un actant,

Şi străbat arhetipuri de dor

În teatrul ce-i viaţa mi-e jocul constant –

O ieşire din scenă-n decor!

 

Sărman Hamlet sau Yorik măreţ,

Spadasin veteran, vechi perdant,

Mercenarul rămas fără preţ,

Împietrit într-un templu – atlant…

 

Reverenţă, drag public ş-adio,

În culise retras depăn ghemul,

Un sfârşit de spectacol cu brio

Mi se pare a fi tot poemul!

12.01.2008

 

SIMT LENEA

 

Trăiesc silenţios

trec încet, ca o secundă

uscată şi rece

drămuită de un ceasornic

vechi, bătrân şi nostalgic,

simt lenea din

bătăile inimii

întinzându-se pe treptele

scării fără lift

pe care le urc

să-mi depun înserările

în cont şi unde-mi sorb

dimineţile de cafea

cu miros de adolescenţă.

08.11.2007

 

SPRE SUBPĂMÂNT

 

Leg la un loc cuvinte înspicate,

În snopi uşori strâng stihuri păcătoase,

Adun în stoguri roade de păcate,

Între coperte reci şi firoscoase.

 

Cu gândul temerar şi deşănţat,

Cutez a mă împotrivi lui Dumnezeu

Căci un atom din sângele vărsat

E pentru-a fi iertat şi bietul eu!

 

Mă-nvârtoşez ca un tătar sau hun,

Într-un desfrâu istoric de nomad,

Nemernic, trupul meu carne de tun,

Spre subpământul rece-şi face vad!

15.01.2008

 

SUFLET ŞI TRUP

 

Sufletul meu

e un rotund de aer,

un glas transparent

cu cratere uscate

în care-şi fac culcuş

norii ploilor de foc,

trupul meu, aşijderea

rotund şi casant,

aer îngheţat şi vâscos

se topeşte încet

eră cu eră

până la ultima

glaciaţiune condamnată

la încălzire globală…

09.01.2008

 

SUNT LA ŢARĂ

 

Care încărcate cu dureri

scârţâie pe uliţele luncii,

faptul mi-aminteşte de-acel ieri,

când ne răvăşeam în joc noi, pruncii.

 

Dinspre colectivă sau colhoz,

după moda de import din est,

se-ntorceau ai mei în viaţa roz

ca-ntr-un somn de moarte, un protest.

 

Pe rotundul mesei, sub polatră

un ceaun cu zeamă şi, rotundă,

galben-aburindă, idolatră,

mămăliga visele-mi inundă.

 

Dinspre manualul ros de pagini

o istorie stâlcită, suferindă,

duce către astăzi vechi paragini

ca un chip uitat într-o oglindă.

 

Răvăşit de brize şi viforniţi,

sarea humei simt cum se topeşte,

populând cu alb bătrâne solniţi

pentr-un prânz ce trece bătrâneşte.

 

Sunt la ţară şi aud pe drum

cum se scurg pădurile ucise,

care noi cu cai putere-acum

trec prin somn cu monştri fără vise!

19.01.2008

 

TE-AM IUBIT

 

Te-am iubit cu zvâc şi năbădăi,

Într-un ev vetust şi abrogat,

Nopţi schimbam în zile prin odăi,

Fără pic de teamă că-i păcat.

 

Sincer te-am iubit, de bună seamă,

Vraja vieţii-n doi am depănat,

De pedepsele din ceruri n-avem teamă

Mi-a fost visul cu coşmare împănat.

 

Te-am iubit nebun ca-ntr-o poveste

Orb şi beat şi împotriva firii;

Azi din ghemu-acela nu mai este,

Alt ins toarce caierul iubirii!

09.01.2008

 

UN AZI UCIS

 

Făptura mea de antracit,

De suflet mă simt pustiit,

Golit de vise, gol de vreri,

Un azi ucis, fără de ieri,

O cupă fără strop de vin,

Un rai pustiu, fără divin,

Urmarea unei grele-nfrângeri,

Un cer rămas fără de îngeri

Mă simt uitat de spaţiu-timp,

Un zeu rămas fără Olimp!

29.10.2007

 

 

VĂ SUNT PODAR

 

Apostrofez în strofe mici zefirul

Că părul verde-al lunii îl răsfiră,

În patru sau în opt despic iar firul,

Sub patrafir când ruga se prefiră.

 

Deşir din ghemul vieţii, nu ştiu şirul,

Anii ce-am tors se deapănă molcom,

Şi, Doamne rogu-Te din nou dă girul,

De-a fi ce-am fost şi de-a rămâne om!

 

Un apostrof, o trenă sau o tildă,

Un punct pe i sau cuşma pe-o vocală,

Ă, î (sau â din a) de pildă,

O virgulă sub ş ori ţ pe-o coală goală.

 

Mă simt, crestat cu o peniţă,

Cu vârful unui creion bont sau pix;

Eşec al tuturor în biruinţă,

Însoţitor vă sunt, podar la Styx.

16.09.2007

 

MELANCOLIE

 

C’ etait écrit dans mon registre

Que je suis un grand magistre!

Donc, quand je lis, je croix aussi,

Que vous, m’amie, vous êtes jolie!

 

Comme çi, comme ça, tu dit vraiment,

Comment l’a dit monsieur Kant,

Puis, nous deux, très beaux maris,

Pensons faisant philosophie!

 

Plus vite, nos annes ils portent legère,

Qu’il n’y ait tant ni paix, ni guèrre;

Aujourd’hui nous sommes veillards

Tellement perdus, restant an garde!

08.11.2007

 

ÎNŞIR CU TOCUL

 

Se îndimineţează iar de joi,

Lăptoşii zori dispar în putineie,

Se-adună-n sânge pofte de femeie

Şi orice unu vrea să fie doi.

 

Prepar idei la flacăra domoală

A zilei smântânită de plăceri,

Arhivizez cum pot un ultim ieri

Şi chem la luptă-aceeaşi albă coală.

 

Simt umbre vechi cum iar îmi dau ocol,

Reci semipreparate din cuvinte

Înşir, cu tocul, ca un preşedinte,

Prins în îmbrăţişări de protocol.

13.11.2007

 

ALE NOASTRE, CA BRAZDELE

 

Constantinopolesc la Istanbul

Fătuci valahe doldora de nuri,

Bizanţul e de apetituri ful,

Ca nordul african, cândva, de buri.

 

Istanbulesc arzoaicele-n serai,

Vând à la turca bre, en gros, plăceri,

E Antolia un lung serai

Şi zilele-n Bosfor nu mai au seri.

 

Bizantinesc ca-ntr-un Levanth apus,

Supusele cu sânge de roman,

Au reuşit perfect ce şi-au propus:

S-aplece în luptă tuiul otoman.

 

Istanconstant bizantinind, cadâne,

Pe osmanlâi îi sug de zvâc şi ban,

Să simtă-arând pe trup trupe române,

Nepoţi de ieniceri, spahii, sultan!…

10.11.2007

 

AMOR BĂTRÂN

 

Îţi remit, iubito, un raport,

Din tranşeea cu iubiri făţişe,

Pentru sentimentul ce îţi port,

Porţile de doruri sunt deschise.

 

Îţi doresc, iubito, ani duium,

Fericiţi şi doldora de vreri,

Nu lăsa să plece-acest acum,

Nu mai jindui la un alt ieri.

 

Fă, iubito, ce ştii tu să faci,

Dă-te-n stambă, bucură-te iar,

Bagă-i în răcori pe cardiaci

Şi trimite-i, beţi, la dispensar!

 

Nu-ţi fă griji că moşii mai şi mor,

Aţâţaţi de nurii tăi de lavă;

Au dorit partide de amor,

Au primit ce şi-au dorit pe tavă!

 

Nu eşti tu de vină că bunicii

Au dat colţul şi-au căzut pe spate,

Astfel săturăm de-amor calicii

Care-şi dau în petic cu nepoate!

26.11.2007

 

 

 

AUD Ş-ASCULT

 

Reneg visuri şi vreri,

mă dezleg de dorinţi,

mă dezbar de alt ieri,

părăsit de trei sfinţi.

 

Mă retrag din moi meme,

fancofon şi latin,

şi m-ascund în poem,

ca veridicu-n vin.

 

Tot ascult ce aud,

răvăşit şi-nfricat,

când în evul absurd,

am căzut în păcat!

25.10.2007

 

BEAT DE IARNĂ

 

Ninge alb-murdar şi indecent

Peste urbea rea şi somnambulă,

Frigul mai câştigă câte-un cent

Şi pe-alei, în parc, trece-o patrulă.

 

Termometre moarte zac în zloată,

Zloţi plătesc podarului de vis,

Să mă treacă peste apa lată

Pe alt mal de moarte şi plictis.

 

Ninge alb-rozalb şi sacadat,

Zbor pufos şi rece de ftizie

Şi cum zac din mine exilat,

Mă măsor cu muza la beţie.

28.12.2007

 

CĂTRE MUZĂ

 

Iubită muză, ţie iar mă-nchin,

Ca orice bard bătrân şi misogin,

Cu plecăciune vin a jind şi-a rugă

Fată morgana, mreană rea, păstrugă

Sirenă, cal de drac, nălucă, zee,

Iubită muză, să rămâi femeie

Şi, crede-mă, mă rog la Dumnezeu

Să nu-ţi găseşti, arzoaico, derbedeu,

Gagic becher din drepturi decăzut

Sau cine ştie ce holtei avut,

Că doar nu vreun moş vădan,

Slăbuţ în toate, însă tare-n ban,

Căci de te pierd şi dacă mă traduci

Cât eşti tu la obraz de neagră tuci,

Pun un ţigan să-ţi vâre şişu-n piept

Şi jur c-aşa voi face, nu aştept

Dulci tânguieli, iertări sau rugăminţi

Cu care altcândva m-ai scos din minţi,

Aşa că, dragă muză, fă să fie

Iubirea noastră, veşnic, poezie!

08.01.2008

 

CÂND ÎN POSTURI

 

Nopţi albe legate la ochi

mor împuşcate,

se trag gloanţe oarbe

din ţevile crinilor,

percutează aromele

pe aleile plantate

cu îndrăgostiţi de duminică,

e ora când în posturi

se schimbă santinelele

suferinţei.

12.11.2007

 

DE VINĂ-I VINUL

 

Vino, vin divin din vie,

Vino să-mi fii l’eau de vie,

Vina, toată, cât eşti vie,

S-o porţi tu, madam cherie!

 

Vin’ să te hrănesc cu vin,

Muza mea de razachie!

De nu vii, eu, brusc, devin

Drojdie de vin – răchie,

 

Ş-am să curg… Deci te previn,

Să-mi mai torni melancolie:

Vin pelin… Te-aştept, o, vin’,

Ca la baciul o ovină,

 

Să te scap de feciorie

Ca s-ajung Matei Corvin,

Acuzat de preacurvie –

Vii în vie sau revin,

 

Când reînvie mortu-n vie

Şi prin vine-mi curge vin?

Hai că-ţi fac şi-o poezie,

Muză blondă, har de vin!

09.12.2007

 

DESTIN DE BARD

 

Împletitor de rime şi cuvinte

Cu igliţa ideilor din creier,

Pe albul colii torn pârâu fierbinte,

Cu vârful de iridiu când cutreier.

 

Biet scamator şi panglicar de vorbe,

Vă ispitesc cu imabi neogoiţi,

Craidon ce-şi vâră nasu-n alte ciorbe,

Cu stihu-mi şleampăt veţi fi nevoiţi

 

Se vă-nsoţiţi somnia înserării,

Când luna de argint pe cerul mov,

Sub pleoapa vineţie a-nnorării

Apare şi se-ndreaptă spre alcov.

 

Tigheluiesc poeme din senzaţii,

Pentru femei negustorind fiori,

Prea fericit să văd amorezaţii

Benchetuind la bomba   „Două ciori”.

 

Secătuiesc de tină nopţi prea lungi,

Şi torc din călimări regret de toamnă,

Ard doritor pe-ai neputinţei rugi

Şi croşetez poeme, dragă doamnă!

29.12.2007

 

ELEGIE

 

Îmi pare c-o să vii ori să te duci,

Iubita mea, statuie de sidef,

În oaza de tăcere dintre cruci,

Unde-am rămas să fiu defunctul şef.

 

Mă tot gândesc în somnul meu de veci

De sub răzor, pământ ce sunt sau praf,

Iubita mea, pe la mormânt de treci,

Adu şi sapă-n piatră-un epitaf.

 

Eu, ca un dus din lumea cu himere,

Cu trupu-n lut şi sufletul în rai,

Sau, poate-n iad, de-ţi face vreo plăcere,

Te chem la ceasul de vecernii: Hai!

 

Hai, vino-n neagra linişte deplină,

Să ne-amăgim şi moartea-n doi, ca-n viaţă,

Hai să sorbim, ca îngerii, lumină,

Sub plapuma de ger, regret şi ceaţă!

29.10.2007

 

EPIGON DISCIPOL

 

Mi-au îndestulat desaga

Barbu, Nichita şi Blaga,

Dându-mi apă pe uluc

Eminescu şi Coşbuc,

Iar poveri de verb curat

De la Goga şi Pillat

Am ales. Hrănindu-mi iezii,

Smoc de flori luai din Arghezi;

Pentru nopţi de alb şi dor

Macedonski-mi fu izvor,

Iar pentru evul confuz,

Pe Bacovia şi Urmuz,

Pe Baconski şi Doinaş

I-am avut tocmiţi nănaşi,

Cum Sorescu şi Cârneci

Păunescu şi alţi zeci,

De la Stancu la Beniuc,

Stârnind al muzei buluc,

Mi-au fost dascăli şi-au rămas

Jar de vis pentru pegas!

18.12.2007

 

IUBITĂ MARE

 

Am coborât din trupu-ţi, fără lift,

Din sentimentul tău m-ai dat afară,

De-a rostogol m-am risipit pe scară –

Un vis rebel, în mersul vieţii: ştift!

 

Crezusem că avându-te-i de-ajuns,

Că steagul triumfal pot arbora,

Că-s căpitan, iubită Marmara,

Dar, brusc, tu marea mea, m-ai vrut doar mus.

 

Alt matelot îţi apărea-n tribord,

Te-a luat şi dus-ai fost de acel val,

Ş-ai poposit   cu el pe litoral,

Iar eu, pe mare, singur, monocard

 

Mi-înec amarul biciuit de chin,

Plutind spre deznădejde şi uitare,

Iubită Marmara, tu fost mare,

Mă-nghite nesfârşitul tău salin!

29.10.2007

 

TrackBack URI

Blog la WordPress.com.