NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ RĂZVAN RACHIERIU

AVENTURI PERICULOASERazvan Rachieriu

1.Dor sadic

Aerul a înfrunzit în copacul luminii

colonizat cu sunete eterogene

îşi vâră în marsupiu copilul vânt

şi sare de la un om la altul

ziua dârdâie pe trotuare

un câine o muşcă

de durere plânge

şi brusc începe să plouă

mă încearcă un dor sadic

de-a mă ciopli în piele

să devin statuie din oase albe

sfărâmată la prima adiere a plânsului

din boabele strivite ale negrului

răsucit în interior în volute descendente

îmi fac o cafea espresso

pe care o îndulcesc cu zahărul iubirii albe

m-am tăiat în unghiuri ascuţite

mi-am crestat epiderma vieţii

şi din ea s-au scurs morţii lichefiaţi

o secantă mă desparte în două

o parte exterioară filtrând realitatea

şi una interioară zvâcnind în cadenţa emoţiilor.

26.01.2008

…………………………..

2.Fără corp

Degetele s-au desprins de mâini

şi urcă pe perdea

picioarele s-au rupt de corp

şi se mişcă în sens invers vieţii

cutia craniană a fost spartă

de barda unui gând ascuţit

iar creierul – pasăre rotundă fără aripi –

s-a înălţat spre eoni

mâinile s-au dezlipit de trup

mâna stângă s-a îndreptat spre dreapta

migrând spre vest

mâna dreaptă a pornit spre stânga

emigrând spre est

sângele strivit de forţa gravitaţională

a planetei eului

s-a prefăcut în ketchup

ochii au alunecat pe covor

au fost înţepaţi de o aşchie

iar substanţa lor zemoasă

a fost strânsă de furnici

şi transformată în provizii.

A rămas doar sufletul

descoperit, s-a îmbolnăvit de gripă.

29.01.2008

…………………………..

3.Suflet polenizat cu iubire

Cu unghiile scormonesc

în straturile minţii

descopăr iubirea – fosilă

doar dinţii i-au rămas întregi

şi-n ei spânzurată atârna

o femeie – mumie

gândurile putrezite

s-au prefăcut ţărână

mi-am învelit gândirea

pentru a o proteja

de acidul depresiei

într-o crisalidă

metalizată cu vopseaua voinţei

când am întâlnit-o

gândurile negre

s-au prefăcut în fluturi

ce i-au polenizat sufletul

cu iubirea mea gripată

cu îndoieli

gândurile albe

au ţesut din lumină

un voal străveziu

cu care au acoperit-o

mi-a trimis un zâmbet

ce mi s-a lipit de ochi

i-am răspuns cu o privire

în infraroşu

ce a lăsat-o goală.

11.02.2008

…………………………..

4.Călătoriile sinelui

Mi-am părăsit corpul

şi am intrat în sinele

unei pietre

un copil m-a cules

de pe caldarâm

şi m-a aruncat într-o fereastră

m-am tăiat în cioburi

am ieşit din piatră

şi am pătruns într-o pisică

o maşină a călcat-o

m-am scurs prin sângele ei

am urcat prin aer

şi am luat forma unui nor

m-am ciocnit de alt nor

cu sarcină electrică opusă

şi am fost dezintegrat

de fulger

am pătruns într-un atom de aer

ce a fost inspirat

de un bolnav de pneumonie

şi s-a spart în alveole

am intrat în mintea unui poet important

i-am copiat gândirea poetică

pe o disketă

şi astfel am ajuns să scriu poezii.

11.02.2008

…………………………..

5.Povestea unei zile ploioase

Laptele zilei este fiert de soare

îl beau orbii

cu bezna gravată în ochi

cafeaua întunericului

este sorbită de insomniaci

aerul îmbrăcat în cămaşă murdară

se plimbă prin oraş

şi dă un telefon vântului

ce-şi reazemă corpul de un bloc

stabilind să se întâlnească

într-o casă părăsită, în paragină

strecurându-se prin ferestrele sparte

un gândac

în costum de majordom

i-a primit

şi i-a servit

cu un curent de aer mort

dezgustaţi, l-au refuzat

argumentând că nu sunt necrofagi

afară ploaia a început să tropăie

cerând imperativ

să fie primită înăuntru

a aprins neoane pe faţa mulatră a cerului

Dumnezeu – administratorul universului –

le-a stins

pe motiv că nu şi-a achitat taxele

la energia electrică.

16.02.2008

…………………………..

6.Înger şi demon

Mi-a spus îngerul :

ia singurătatea făcută ghem

şi desfăşoar-o

pe ecuatorul timpului

emoţiile tropicale

trimite-le la Polul Nord

fii un matador

îngenunchind taurul negru

al instinctelor primare

din iubirea faţă de semeni

să faci o formulă perfectă

aplicată vieţii.

.

Mi-a zis demonul :

nimic nu este interzis

legile sunt făcute

pentru a constrânge omul

egoismul şi ura

să le altoieşti pe tulpina vieţii

iubeşte femeia

până absorbi din ea

toţi atomii tainelor

apoi părăseşte-o

din frumuseţea ei

să faci un preş

cu care să te ştergi

dimineaţa la prânz şi seara.

.

Eu le-am cerut să se legitimeze

şi apoi i-am dat afară

din forul interior.

17.02.2008

…………………………..

7.Halucinaţiile beţiei

Am intrat într-un bar

să-mi operez cu alcool

iubirea cangrenată

după primul pahar

ascultam monologul ochiului stâng

după al doilea pahar

eram martorul dialogului încrâncenat

dintre ochiul stâng

şi ochiul drept

se înfruntau în dioptrii

după al treilea pahar

vedeam masa îmbrăcată

în cămaşă de lemn

şi scaunele în pantaloni de blugi

erau încălţate în pantofi de sport

aerul din local

tuşea înecat în fum de ţigară

venea tremurând spre mine

şi mă ruga să-l adăpostesc

în plămâni

după al patrulea pahar

mâna dreaptă a smuls

ochiul stâng

şi l-a aruncat

în bărbatul de la masa alăturată

mâna stângă

a deşurubat din orbită

ochiul drept

şi l-a dizolvat în alcool

gândurile au început

să se scurgă din minte

şiroaie

ca o haină îmbibată

în ploaie murdară

după al cincilea pahar

nu mai vedeam nimic

am achitat nota de plată

am făcut dintr-un eu bătrân

un baston

şi am început să bâjbâi

împleticindu-mă spre casă.

22.02.2008

…………………………..

8.Nici nu ştii cine te-a bântuit

Urâtul intră prin efracţie

în subconştient

noaptea când dorm

îmi pipăie visele

aprinde becul unui gând

şi la lumina lui

îmi citeşte poeziile

plictisit

îmi sparge oglinzile

ce-mi reflectau

fiinţa interioară

caută în memorie

prima mea iubire

şi o somează

să facă streep-tease

coşmarul îl invită

în casa lui bântuită

de fantome şi strigoi

şi-l serveşte

cu un cotlet de spaime

într-un sos de insecte

pe ecranul somnului

vizionează amândoi

un film horror

în care personajul principal

eram eu

apoi urâtul îmi penetrează

fanteziile sexuale

îşi alege un top-model

ce era captiv

într-un calendar

eliberează femeia

din spaţiul bidimensional

şi face sex cu ea.

Dimineaţa când m-am trezit

din calendar lipsea femeia

în locul pozei

erau doar câteva cuvinte :

“nici nu ştii cine te-a bântuit”.

27.02.2008

…………………………..

9.Altfel de cer, altfel de ocean

Am absorbit atmosfera

am îmbogăţit-o

cu elementele chimice

ale stărilor lăuntrice

cu materia gândurilor

cu monadele lumii personale

cu substanţa imanentă fiinţării

cu moleculele primordiale

cu atomii stării iniţiale

am modelat norii

şi am făcut din ei săpun

cu care am spălat

marginile zdrenţuite ale cerului

am creat din infinitul albastru

circumscris vieţii

un altfel de cer

suprapus pe firmamentul vechi

şi în dreapta jos

m-am semnat

cu literele fulgerelor

oceanul e un cer lichefiat

lipit de gravitaţie

pe ochiul închis al pământului

l-am turnat în pahar

şi l-am băut cu setea

celui ce vrea să trăiască veşnic

golul lăsat

l-am umplut cu apa privirii

am creat astfel

un ocean mai luminos

şi mai personalizat.

Îmi caut printre lucrurile personale

aruncate vraişte

prin jurul organelor

cerul propriu

şi îl descopăr răsturnat

într-un ocean fosforescent

prin care înoată peştii

ce-mi devoră emoţiile.

01.03.2008

…………………………..

10.Un colţ de realitate tragică

Comoditatea mă calcă la dungă

ca pe o cămaşă

cu fierul de călcat

al lenei

mă ţintuieşte

de insectarul patului

sufletul înăbuşit

de inerţie şi inactivitate

şi-a scos afară corpul

pe care aerul clonat cu fum de ţigară

s-a depus ca o mâzgă

ziua s-a îmbrăcat

în haina vântului

din lumină a făcut o umbrelă

care s-o apere de ploaie

m-am dus în parc

m-am întâlnit cu un copil

ce avea un picior de lemn

strângea frunze uscate

ca să-şi acopere copilăria mutilată

cuprins de milă

m-am rugat de îngerul personal

să facă un miracol

şi să-i redea piciorul pierdut

mi-a spus că minunile sunt interzise pe pământ

am cerut un paşaport pentru transcendent

mi-a răspuns că trebuie să-şi consulte şefii

mai departe

am văzut un bătrân

ce aduna pietre rotunde

pe care să-şi lipească anii

cu degetele descărnate

se scărpina în creier

apuca gândurile în stare de putrefacţie

şi le arunca pe alee

în ochii amorfi

bătrâneţea se juca cu întunericul.

Ochii au fotografiat

un colţ de realitate tragică

sufletul impresionat

şi-a trimis corpul acasă

în cameră

mă aştepta râzând

canapeaua

ca o femeie fidelă

din burete şi postav

“ţi-am pregătit

o farfurie plină cu cărţi

să mănânci pe săturate”

mi-a zis

privindu-mă galeş.

05.03.2008

…………………………..

11.Decor tragic cu un copil orb şi o ţigancă

Un copil orb cerşea

lumina era pentru el

ceva necunoscut

cum se întâmplă cu noi

la sfârşitul vieţii

se hrănea cu întuneric

în fiecare zi

o otreapă

i-a furat banii

adunaţi într-o cutiuţă

l-a lovit cu piciorul

şi l-a scuipat

apoi a rânjit hâd

cu buze ca nişte copite despicate

cu gura mirosind a pământ

în care s-a descompus un cadavru

printre dinţii rari şi ascuţiţi

mişunau râme şi viermi

un poliţist privea indiferent scena tragică

ca o balegă cu chipiu

ca o prostie în uniformă

o ţigancă vindea seminţe

ce aveau nuanţa murdară a feţei ei

degetele cu unghii lungi şi ascuţite

păreau nişte căngi scormonind prin haznale

seminţele aveau gust

de sărăcie, mizerie şi promiscuitate

avea un prunc

lăsat direct pe caldarâm

purandelul zbiera îngheţat de frig

l-a tăvălit cu picioarele

ca să tacă

ţipa la el

şi din gură îi ieşeau păsări moarte

un poliţist privea impasibil scena tragică

ca un măgar cu chipiu

ca un zombi în uniformă.

12.03.2008

…………………………..

12.Fericire urmărită

Vânam lupii iluziilor

în pădurea atinsă de lepră

ce şi-a pierdut pielea frunzelor

copacii sufereau

de migrena frigului

au luat pastilele de algocalmin

ale unei zile însorite

m-am întâlnit

cu fantoma fericirii

tremurând de frică

era îmbrăcată în celofan

şi urmărită de bestiile nenorocirii

m-a implorat să o salvez

şi mi-a promis în schimb fericirea

am ascuns-o în minte

acolo a intrat în altercaţie

cu gândurile depresive

am luat-o

şi am depus-o în suflet

mi s-a plâns că acesta

mirosea a suferinţă

am aşezat-o sub limbă

a ţipat că vrea afară din gură

pe motiv că limba

vorbea la celular încontinuu

cu entitatea formată din cuvinte

enervat i-am pus căluş la gură

am părăsit pădurea

m-am întors acasă

şi am desfăşurat fericirea

în cuvintele unei poezii.

Strigoiul nefericirii

m-a bântuit într-o noapte

sub înfăţişarea unui coşmar

şi mi-a cerut imperativ

fericirea

mâniat

m-am sculat

l-am extras din minte

şi l-am spânzurat

de lustră.

16.03.2008

…………………………..

13.Oraşul lui Dumnezeu

Am pornit cu îngerul

într-o călătorie prin oraşul lui Dumnezeu

străzile erau din cer topit şi întărit

în vitrine erau expuse

idealurile pierdute de oameni

la preţul unei aripi

prin oraş se plimbau oameni transfiguraţi în serafimi

convertiţi la dogmele şi legile lui Dumnezeu

ce şi-au schimbat gândurile, pielea şi sufletul

cu altele cumpărate din magazinele celeste

sufletul era obligatoriu să fie prins de braţ

pentru ca autorităţile să vadă gradul lui de impuritate

am cerut o audienţă la Conducător

mi-a acordat timpul echivalent

cu o parcurgere a Sa a întregului univers

ceea ce însemna cu aproximaţie cinci minute

când am intrat într-un spaţiu sferic iridescent

tocmai îşi exersa puterile cu câţiva păcătoşi

îi arunca dintr-o parte în alta

şi ricoşau ca nişte mingi

m-a întrebat ce vreau

i-am spus că sunt curios

dacă după moartea corpului meu

sufletul va fi primit în oraşul Lui

cu acte în regulă

mi-a zis că da

dar cu o singură condiţie :

ca sufletul să fie destul de uşor

pentru a se înălţa şi a pătrunde în oraş.

…………………………..

20.03.2008

14.Oraşul lui Satan

Am pornit cu demonul

într-o călătorie prin oraşul lui Satan

în magazine erau de vânzare

coarne de diferite feluri şi mărimi

la preţul de un păcat

pe străzi asfaltate cu pucioasă

se plimbau oameni preschimbaţi în draci

pervertiţi la nonlegile şi dogmele sataniste

diavolii se hrăneau cu cenuşă aprinsă

şi respirau flăcări

ei şi-au înlocuit pielea albă

cu o crustă trecută prin smoală

sufletele diavolilor erau mânjite

cu negrul păcatelor sistematice

excepţiile, cele care aveau puncte albe

erau considerate rebuturi

şi arse în furnal

îndrăgostiţii aveau tatuate pe buze

numărul păcatelor capitale

se sărutau cu limbi de şarpe

am cerut o audienţă la Conducător

mi-a acordat timpul echivalent

cu o pervertire în brute şi avortoni

a o mie de oameni virtuoşi

ceea ce însemna cu aproximaţie cinci minute

când am pătruns într-un spaţiu

de forma unei piramide inverse

tocmai îşi exersa puterile cu câţiva oameni morali

crea din gânduri sfere de foc

pe care le arunca asupra prizonierilor

m-a întrebat ce vreau

i-am zis că sunt curios

dacă toţi oamenii răi

sunt racolaţi de agenţii săi

pentru a spori armata sa

şi dacă, după războiul pierdut împotriva lui Dumnezeu

şi a îngerilor Săi

plănuieşte răzbunarea

mi-a spus că da

însă numai într-un singur caz :

ca oamenii de pe Pământ

să creadă în el

şi să-i dea un blam lui Dumnezeu.

25.03.2008

…………………………..

15.Psalm

Doamne, ţi-ascult şoaptele cu eufonii divine

Ce reverberează ecouri de iubire în sine,

Transformă ţipetele călcând pe gânduri moi,

De pe creasta raţiunii pe abisurile negre curgând şuvoi,

Într-o linişte în care tăcerea îmi mângâie tâmplele,

Să pătrund pios în Tine, cum intră sfinţenia în templele

În care aerul impur îşi pleacă capul în faţa intrării

Şi devine respiraţia Ta pură îngheţând aburii erorii,

Doamne, îndoiala se proclamă regina anarhiei

Scurmând în certitudine cu ghearele utopiei,

O lacrimă de compasiune faţă de arderile noastre pe rugul vieţii

Ar purifica omenirea de răul ce sparge oglinda purităţii

Şi cioburile ei ni se împlântă în carnea judecăţii ;

Doamne, trimite-Ţi îngerii în fiecare om,

Să clădească din beznele lăuntrice un alb dom

Şi ca un roi de-albine s-atace inexplicabilă durere

Prefăcând-o într-un fagure de miere,

Un zâmbet de înţelegere de-ar cădea peste tristeţea mea

Întinsă-n mine ca un ocean de smoală fierbinte şi grea,

Ar preschimba-o într-o bucurie cântând cu speranţa în duet,

Alungând ursuzul ce vorbea în mine într-un grai desuet ;

Doamne, aşează-mi lângă inimă idealuri verticale

Şi lasă-mă să colind infinitul Tău, cu iubirea în escale,

Să-ţi citesc Creaţia cuibărit pe un fir din părul Tău,

Să-ţi fur un gând, cu el să spăl mizeria din omul rău.

26.03.2008

…………………………..

16.Iubire în bikini

Cineva bătea noaptea în dulap

l-am deschis

şi am descoperit ura

roasă de molii

m-a implorat s-o scot

era goală şi plină de răni

i-am pus un costum ponosit

o pălărie

am fardat-o

şi am deghizat-o în sărăcie

am trimis-o să cerşească

într-un sertar printre hârtii vechi

plângea singurătatea

avea un picior rupt

şi un ochi scos

am luat-o şi am depus-o cu grijă

pe masa de operaţie a sinelui

am operat-o

şi am trimis-o la azilul

fondat din donaţiile altruismului personal

pentru recuperare

într-o scrisoare uitată

între filele unei cărţi

în care eroul a înnebunit din dragoste

am descoperit iubirea

era murdară de praf

şi lihnită de foame

am hrănit-o cu substanţa

iubirii mele pentru semeni

am educat-o

am învelit-o într-un zâmbet

şi am azvârlit-o în oamenii răi

a intrat în reacţie chimică

cu egoismul şi răutatea

şi s-a transformat

în elementul binelui

din când în când

mă bântuie în somn

iubirea în bikini

îmi jură fidelitate

fac sex cu ea

pentru ca într-o noapte

bărbatul ei să mi se arate

într-un coşmar

şi să-mi spună

cu voce gâtuită

prin care gâlgâia gelozia

că iubirea

pe care am eliberat-o din scrisoare

am hrănit-o

şi am educat-o

a devenit o târfă :

se culcă cu toţi oamenii răi

cu scopul de a-i schimba

în oameni buni.

31.03.2008

…………………………..

17.Pasărea albă şi corbul

(sau ipostazele iubirii)

Îmi sfărâm statuile dinlăuntru

pe euri s-a depus iarbă rotundă

călcată în copite de herghelii de inorogi

un demon de ghips vrea statuie

ridicată din marmura albă a idealurilor zdrobite

îngerul îl sparge în fărâme

din praful alb

modelează o tânără seducătoare

cu care îmi aranjează o întâlnire

la intersecţia dintre iubire şi trădare

a venit şi aerul din jurul ei

s-a încărcat cu o aureolă păgână

o pasăre albă s-a aşezat pe umărul ei stâng

şi un corb pe umărul drept

pasărea mi-a spus :

refuză iubirea

căci frumuseţea ei e înşelătoare

creată din materie demonică

albul pielii este fals

format dintr-o substanţă vâscoasă

ce atrage fluturii depravării

în respiraţia ei mişună paraziţi invizibili

ce te pot infesta prin sărut

corbul mi-a vorbit :

acceptă-i dragostea luciferică

prin sex vei atinge extazul negru

vei străbate întunericul sexual

arzând raţiunea în flăcările dulci ale infernului

vei fi o flacără intensă

ce-ţi va coloniza gândirea morală

cu germenii perversiunii

am alungat corbul

am prins pasărea

şi am pus-o să zboare

în spaţiul infinit imanent fiinţării

devenind astfel îngerul personal.

De atunci când privesc o domnişoară

văd pe umărul ei stâng o pasăre albă

şi pe umărul drept un corb.

03.04.2008

…………………………..

18.Şi dacă ce simt se numeşte existenţă

Mă simt ca şi cum

aerul cântăreşte o tonă

şi mi se aşează în spate

ca un cuţit tăind vertebrele

ca şi cum lumina gravidă cu fotoni

îmi naşte în ochi

ca şi cum prin sânge curge zgură

amestecată cu durere lichefiată

ca şi cum gândirea

este ciugulită de ciori

ca şi cum în fiecare por al pielii

este decapitat un simţ

ca şi cum epiderma

este locul în care se bate

armata deşertăciunii cu cea a nimicniciei

iar caii neputinţelor

îmi calcă în picioare optimismul

ca şi cum suferinţa

rupe hălci din mine

şi le împarte cu depresia

iar rănile adânci se cască în prăpăstii

în care s-au prăbuşit idealurile

ca şi cum durerea

a intrat prin efracţie înlăuntru

a spart seiful în care ascunsesem calităţile

a scos ochii speranţei

şi a tăiat picioarele voinţei

ca şi cum respir un aer colonizat cu CO2

mă înăbuş continui să inspir şi totuşi nu mor

ca şi cum pe piept dracii

şi-au construit bolgiile

ca şi cum sunt groapa cu reziduri a omenirii

ca şi cum moartea şi-a lăsat deşeurile în mine

ca şi cum viaţa e formată

dintr-o mie de morţi reciclabile.

Şi dacă ce simt se numeşte existenţă

îi fac o cerere lui Dumnezeu

să mă transfere pe o altă planetă.

04.04.2008

…………………………..

19.Întruparea fericirii şi a nefericirii

Ideea despre fericire

m-a rugat s-o scot afară din minte

şi să-i dau formă corporală

am modelat din materia gândirii

un corp pe care i l-am împrumutat

a luat înfăţişarea unei femei fermecătoare

aşa cum îmi închipuiam

fizionomia fericirii deghizată într-o tânără

din dorinţă i-am făcut blugi

din luciditate ochelari

să vadă obiectiv şi clar realitatea

din voinţă pantofi

să păşească peste mocheta prăfuită a blazării

din algoritmul vieţii personale

un calculator pentru a nu greşi niciodată

pe sân i-am tatuat chipul meu

pentru a nu uita nicicând

cine-i este creatorul

m-am îndrăgostit de ea

însă m-a avertizat

că nu este umană

ci încarnarea ideii de fericire

şi m-a respins

pe motiv că vede în mine

antiteza ei

m-a considerat

întruparea nefericirii.

07.04.2008

…………………………..

20.Ploaie.Noapte.Obsesie.Absurd.Neputinţă.Ură.

Ploaia a venit la mine

şi mi-a dăruit o geantă

în care era închis seninul

Noaptea m-a vizitat

când mă plimbam pe tărâmul insomniei

şi mi-a lăsat o cuşcă

în care era închisă ziua

cu lacătul întunericului

Obsesia născută din tenebre

a intrat pe poarta imaginaţiei

sub forma unui corb

ce avea în plisc luciditatea

era drogată cu pastilele halucinaţiei

mi-a lăsat-o ca totem alterat

Absurdul cu cortegiul de lucruri funerare

mi-a pătruns prin timpanul liniştii

şi mi-a lăsat logicul

sfârtecat de ghearele tumultului

şi devorat de incisivii zbuciumului

l-a operat chirurgul raţiunii

Neputinţa ce avea fizionomia unui cerşetor olog

a intrat prin efracţie

în casa idealurilor

şi mi-a furat succesul

ascuns printre hârtiile de valoare ale ambiţiilor

l-am prins

mi-am recuperat succesul

şi i-am dat în schimb reţeta reuşitei

Ura am surprins-o pe stradă

cum schingiuia iubirea

am intervenit

am strâns în palmă iubirea devenită cioburi

pe care le-am aglutinat

şi am format o oglindă

aşezată între sine şi suflet

pentru a vedea relaţiile dintre ele.

Ploaia cade Noaptea în picurii Obsesiei

Absurdul decade în Neputinţa Urii

de a se reflecta în oglinda

aşezată între sine şi suflet.

07.04.2008

…………………………..

21.Aventuri periculoase

Am fost decupat din spaţiul real

şi lipit pe un zid

un copil m-a colorat cu graffiti

un câine şi-a marcat teritoriul

pe pantoful meu încrustat în zid

am observat cu spaimă

însufleţit într-o încremenire neputincioasă

cum doi băieţi cu haine jerpelite

aruncă cu pietre în mine

am fost pictat pe faţada unei biserici

sub înfăţişarea unui sfânt

de acolo am auzit cum credinţa este pângărită

în vorbe profane din care ţâşneau îngeri negri

vântul mi-a tăiat rădăcinile

şi m-a depus pe-o frunză

o omidă s-a apropiat ameninţător

de entitatea minusculă

ce încorpora gândirea, sufletul şi materia proprii

o pasăre m-a prins în plisc

şi m-a salvat

un pictor m-a pictat râu pe un tablou

simţeam cum trec peştii prin corpul lichid

iar pietrele ascuţite

mă zgârâiau cu unghiile lor lungi.

Realitatea m-a scos din tablou

şi m-a pedepsit

tăindu-mi gândurile abstracte.

10.04.2008

…………………………..

22.Povestea ploii şi a vântului cu mine erou

Ploaia mi-a bătut în geam

plângea şi era zgribulită de frig

i-am zis să stea pe fotoliu

lângă o carte pedantă cu ochelari

era leoarcă şi tuşea cu stropi

am îmbrăcat-o într-un tricou

şi i-am uscat părul cu feonul

mi-a povestit

cum doi nori se băteau

pentru a intra în posesia

unui petic de cer

şi din sângele lor

s-a format ea, ploaia

vântul a biciuit-o

şi a alungat-o pe pământ

deodată doamna carte a ţipat

ploaia i-a udat corpul

îmbrăcat în fraze erudite

vântul mi-a bătut în geam

avea o expresie aprigă

l-am lăsat să pătrundă

şi a intrat în altercaţie cu ploaia

răvăşindu-mi obiectele din cameră

şi spărgându-mi fereastra

mi-am folosit aura energetică

pentru a închide vântul într-o sferă ermetică

ploaia am strâns-o într-o sticlă

cu care mi-am udat ghiveciul cu flori.

De atunci, când ploaia şi vântul îmi bat în geam

trag storurile

şi aprind lumina.

15.04.2008

…………………………..

23.Iubire recreată cu instrumente divine

Mi-am aşezat pe-o frunză vidă piramidă

Ce-a fost devorată de-o gigantică omidă,

Mi-am strâns iluziile în cerc

Cu care să sfărâm realitatea încerc,

Iarba rotundă a sinelui am înscris-o în pătrat

Tăiată de un ţipăt sincopat al unui ţel ratat,

Pe cămaşa entuziasmului am desenat un romb

Prin care se mişcă elanurile cu aplomb,

Mi-am înscris corpul într-un triunghi

Secţionat de un vector de ideal în azimut unghi,

Eul l-am divizat în miriade puncte

Străbătute de orgolii defuncte.

*

Capul iubirii se legăna pe-o plută de alge roşcate,

Pletele carnale erau de peşti muşcate,

Prin ochii albaştri înotau delfini

Jucându-se cu dorinţa strecurată în irişi fini,

Captivă într-o lume acvatică

Iubirea îmi zâmbea pe o paletă cromatică

De stări contradictorii cu inaccesibilă faţă,

În profunzimi de dor atinsă, însă niciodată la suprafaţă,

L-am trezit pe Dumnezeu

Cu o săgeată de gând slobozită în elizeu

Şi l-am rugat să-mi împrumute undiţa divină

Cu care să pescuiesc iubirea descompusă în acvatică ruină

Şi i-am cerut o substanţă miraculoasă, cleioasă

Cu care să-i lipesc părţile într-o formă duioasă

Modelând din fantezii o tânără frumoasă,

Mi l-a trimis pe arhanghelul lui favorit

Să-mi fie naşul unei uniuni cu un ideal dorit.

17.04.2008

…………………………..

24.Femeia perfectă

Mi-am uitat sfera imperfectă a capului la birou

atârnat de cuier

în locul lui

un gând şef îmi conducea corpul

a făcut dintr-un concept

doi ochi albaştri

şi dintr-o idee cochetă şi învoaltă

un păr bogat şi ondulat

mi-am lipit viciul de-o ţigară

fumată de vântul dintre coaste

mi-am capsat nervii de-o coală albă

se zvârcoleau ca nişte viermi

au pătat hârtia în conturul rânced al urii

mi-am perforat iubirea

şi am pus-o într-un dosar strict secret

spionul infidelităţii a furat-o

şi a aruncat-o în canalul

cu femeile închipuite moarte

femeia perfectă am prins-o în pioneze

şi am atârnat-o în calendarul

din care erau scoase zilele goale

a doua zi dispăruse

rămăsese doar un parfum discret şi rochia roşie

mi s-a arătat goală în vis

s-a înveşmântat în gândurile nocturne personale

şi a făcut streep-tease

pe scena construită în subconştient.

Dimineaţă am găsit-o tolănită în minte

iar gândurile mele îi cântau

aşezate în cerc în jurul ei.

22.04.2008

––––––––––-

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.