NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ ŞTEFAN JURCĂ

Descreşterea zerostefan-jurca


Copacii nu pot creşte pînă la cer

Mai rămîne loc pentru păsări

Să-şi hotărască în voie zburarea

Şi loc pentru vînt mai rămîne,

Loc pentru nori,

Nestingheriţi de frunze să-şi cearnă

Ploaia şi umbra

Dar mai ales pentru soare,

Văzduh necuprins mai rămîne.

Văzduh necuprins.

……………


Însetat de cîntec


Urcă-n lumina apei de stea înseninată

O luntre neştiută precum vroiai ţi-o dărui

Cu vâslele-i cu tot,cu umbra subţiată

Sub freamăt nelumesc de-a-ntregul să te nărui

E-o zbatere de aripi părerea de lumină.

Din alte lumi stîrnită prin ochi pîn`-n călcîie

Curteanul Penelopei fiind fără vreo vină,

Doar învelişul nopţii făptura să-ţi mîngîie

.

Ci însetat de cîntec,ades purtat de vreajă,

În zbor de heruvim din nor ceţos mă strigă

Vicleana dăruire a nimfelor de strajă-

Iubirea şi durerea-nhămate la cvadrigă.

………….


Îndepărtate caravane


Înşiruite-n munţii de apus-

Căruţe pe colnic de piatră

Urnite lent de cai mărunţi

De valea-ntreagă se desfată

În luminiş sub zarea lunii,

Mai murmură frunzişuri încă,

Vag coviltir al timpurilor vechi

Precum un fluviu în marea adîncă.

.

Înceţoşate caravane mai zăresc

Printre goruni cu haină sură

Cînd mai ades pe lungi cărări

Sminteala roţilor ne fură.

………….


Tu


Tu dreaptă apari

În neclintirea cu faţa spre soare

Cu umerii rotunzi şi mici tresărind

Sub mîngîierea aerului tare

Deasupra muntelui.

Jos licărul apei se pierde-n verdeaţă,

Către genunchii tăi înaintez

Spre coama de stâncă,

Umerii frămîntaţi încordîndu-se

Ca o frînghie noduroasă

Şi nu ostenesc fixînd

Ţinta iarăşi şi iar spre lumină

Nemuritoare cum eşti încă necucerită.

O,numai o clipă,tu,

Dreaptă în nemişcare

Te-arăţi cutremurîndu-mă;

.

Scap bolovanul,

El curge deodată cu amurgul

La picioarele colinei

În timp ce mă-ntorc

Gîndesc la a doua încercare.

În faţă chemarea luminii

Încă mai sper să devină o floare

Imaginea ta – efemerul drapel-

Pe vîrful de stâncă.

…………..


Fântână


De-acum pot veni sicofanţii.

Desferecă uşa

Sînt fântână albastră

Alături fiebinte-i cenuşa

Unda clipind arcuit

A o întuneca cine poate ?

Rumoare aud,clevetiri,

Pîndesc tigrii pe coate

Sorbind în şuetă

Ceaşca ochi de venin

Jocul greşala aşteaptă-

Sîngele meu de rubin.

Nici Pillat n-a murit,

Mai bine-ai trimite departe

De noi nebunia

Zidi să mă pot într-o parte,

Durerea alung-o-n pustie

Doar de iubire să sufăr

Pe pămînt ca pe apă

Legănat pui de nufăr.

…………..


Un rîu


Urcau precum miriapozii

Spre muntele cu falnica minune,

Curgea un rîu cît lacrima şi liniştit

La gleznele mîntuitorului cel prins

Pe crucea de mesteacăn.

Fecioarele cu părul lung

Numai genunchi ce-şi botezau cu apa

Ochilor îngustă faţa

Şi mîinile numai a rugă

Şi ochii mari de ceriu-nalt

Erau de-acum mult mai aproape.

Ci lacrimile ce se-nlînţuie sporeau

Genunchii se-nmulţeau pe stînci

Şi-un plîns domol se pogora

Şi steaua magilor nu era stea

Şi nici pe cruce nimenea nu sta-.

Un rîu uşor se cobora.

………….


Dom


Şi degetele rătăceau pe clape,

Impuls divin zăcea în ele

De muzică,sălbăticind ne traversa

Răscolitor,înalt un cer

De piatră întins peste acorduri

Şi părul tău,dezlănţuit delir

În neagra catedrală rece

.

Numai părere de eram

În frontul de acorduri

Şi orga cucerea aprinsă

O,sînge muritor,visai

Purificare

Şi noi un trup comun

Cu milă dumnezeu ne inspecta

Destinul

În marea catedrală rece.

…………


Dansatoare


Pe terasa-ntomnată

Ochii de gheaţă ai dansatoarei

Inutilul căpşor de păpuşă mondenă,

Îi judecam incisivul ciobit

Ce-i luminează faţa

Pulpele ce degajă mişcări arcuite-

Intimata era o dansatoare ucigaşă.

Vigilenţii suspicioşi îi cîntăreau fapta

Dintr-un taler pe altul-

Discreţie profesională,

Fericiţi sînteţi,orbilor,

Ameţitoare hăituita felină.

……….


Veghe


Eu sînt oare soldatul

Îmbătrînit lîngă arme

Aşteptînd clipa asaltului?

Eu sînt oare acela

Ce mîngîie fierul

Ca o ţeavă de trestie

Prin care

Se zbenguie vîntul

Şi cucul copilăriei ?

…………


În glas


În glas de fecioară şoptesc

Prin inima nopţii că trecem

Sfintele clopote.

.

Aud,pregătiţi-s de somn

Sfinţii în domuri solemni

Cu ochii deschişi,

Cum cîntă şi plîng

În somnul soldaţilor

Acasă,logodnicele…

………..


Cetate


În lumina lunii păzesc

Fortificaţii întortocheate

Dincolo de şanţuri legănîndu-se,

Arborii să-ţi ofere

Penumbre şi frunzele scuturi-

Cetate medievală

Pe colina oraşului.

.

Sub arme cum sînt se cuvine

Să calc vigilent şi să uit

Gîndul din inimă cînd altul

Îşi caută locul,

Larmă de frunze aud,

Paşi grei înaintînd

Şi-mi pare de-un timp

Sosind tot mai greu

Santinela de schimb.

…………


Amiază


Prin faguri de aur

În clipele zilei

În uitare de sine

Rivala furnicii –

Albina

Insecta fantastică.

…………


Liliacul


În ogradă, lîngă fântână

Liliacul se clatină, lin îşi aduce

Florile mov şi albastre în cruce

Vreme de-o săptămînă

Mai ştii arbustul crescut

Cu parfumuri pe creanga sa verde

Ce-n luciul ferestrei se pierde

Ca umbra unui sărut…

Era de Florii,nu mai ştiu

Floarea în treflă atît de senină

Ci ochii-ţi scăldaţi în lumină

Erau ca floarea mălinului viu

.

În ogradă, lîngă fântână

Liliacul se clatină, lin îşi aduce

Florile mov şi albastre în cruce

Vreme de-o săptămî

…………


O noapte


O noapte întreagă am selectat

Revistele de prin casă

Şi le-am dus la ex-haust

Hîrtie veche şi galbenă

O singură molie

Cu aripi lucioase

Mi-a dat tîrcoale

Ce fluture…mi-era somn

Nu care cumva unul,gîndeam

Să scoată capul dintre pagini

Şi să-mi zică

Pace ţie cititorule,

Obosit, cum răsfoiam

Nu-mi trebuia mult

Doar o molie

.

Ce vană e arta,

Ce noapte în care

La ex-haust mi-am dus

Tinereţile mele

O noapte întreagă.

………….


Nopţi cu leandru


După o lună de arşiţă

Plouă pe treptele casei

În luna lui cuptor

Flori albe din leandrul

Ce domină curtea

Flori căzute printre muşcate

Asemenea zilelor bolnave

Ale tatălui

Flori de leandru

Discret parfumate

Fără de grijă se-apleacă

Se-nchid ostenite

Şi cad lîngă perete

Altele viguroase-nfloresc

Peste zi

Să fie un semn

Că dumnezeu se gîndeşte

La suferinţele lui…

.

Se-nvăluie-n rouă

Clătinînd

Închipuiţi clopoţei de zăpadă

Printre flori de muşcată.

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.