NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ THEODOR DAMIAN

Ţipătul dintâi


1

Aşa trebuie scris

poemul acesta

pe ploaie

sub umbrelele

de pe Nowy Swiat

acolo unde îţi laşi

portofelul pe masă

şi pleci să mai vezi

ce zice Varşovia

şi vii înapoi

şi-l găseşti acolo

cu fetele care ţi-au dat bere

zâmbind

2

Artiştii se ţin lanţ

ca-n Bucureştii

formaţiei Mondial

şi ca-n Braşovul lui Ioan Georgescu

unde Therese Steinmetz

lua Cerbul de aur

3

Aşa e viaţa

vreau să-ţi explic

dar tu nu vrei decât

dacă îţi plânge

Caterina Caseli

ea plânge şi cântă

ea cântă

ca să-şi întărească puterile

ce augustinian sună versul acesta

profesore Nicolae Anuţei

de unde eşti ascultă-mă

şi tu ai vrut să vezi

jocul cercurilor concentrice

tu prins în mijloc

ameţit

ruşinat

fericit

culorile nu mai contează

numai circumferinţele

aluneci pe ele ca pe gheaţă

dintr-una în alta

de sus în jos

şi de pe pământ la cer

din exces de cunoaştere

în mister

4

Ce arde cercul

n-ai ştiut

aceasta este drama ta

o joci perfect

pentru că nimeni nu te-a putut învăţa

tot ce înveţi

se corupe

pentru că nu poţi să fii

decât ceea ce n-ai învăţat

niciodată

nu există decât o singură haină

de mire

aceea în care te-ai născut

nici un croitor nu-ţi va putea adăuga

nimic

de la Socrate citire

5

N-am văzut atâta tandreţe

cum văd acum în Varşovia

din copilăria

Botoşanilor mei

numai acolo şi atunci

perechile se ţineau

de mână

tineri şi bătrâni

poate şi Minulescu

şi-a scris romanţele

în Varşovia sau în Botoşani

se spune că bunul simţ

va plămădi toată frământătura

aşa cum se face

la fiecare mie de ani

6

Locuiesc pe Belvederska

stau la greci sau la traci

cine mai ştie

Hera e primitoare

aşa cum pentru zece dolari în plus

fiecare se ridică în faţa ta

în picioare

7

Scriu şi nu-mi vine să cred

pe stradă apare un tractor

cu doi funcţionari

fără mapă

cu volan şi furtun

tractorul merge încet

iar furtunul

udă florile agăţate

sub bec

la fiecare stâlp de telegraf

atâta grijă pentru detaliu

te uiţi în jur

şi te miri

nici o urmă de praf

nici în New York n-am văzut

în douăzeci de ani

atâta grijă pentru culori

miros şi cercuri concentrice

poate acolo se face totul

invizibil

prin satelit

sau altfel

de nici nu vrei să mai ştii

8

Varşovia e un oraş uman

acolo mimoza înfloreşte

înfloreşte şi în Spania

e adevărat

pentru cine-şi aduce aminte

dar pentru asta trebuie să fi fost la Neamţ

la mănăstire

nu în Spania

trebuie să fi mers singur

pe străzi necunoscute

fericit

şi să fi cântat

cântecul naşterii tale

pe care nu poţi să-l uiţi

asta este

să-ţi cânţi ţipătul dintâi

aceasta este fericirea

degeaba mai cauţi

în alte ţipete şi zgomote

doar cu drama aceasta rămâi

aşa cum ai intonat-o la început

aşa joci

în tot ce e frumos pe lume

îţi aminteşti

tu şi drama ta

fie că poţi

fie că nimic nu poţi spune

9

Ai plecat râzând

dar eu cum plec

şi asta ai uitat

cui îi mai pasă

poate mamei tale din ceruri

şi fiului tău aici pe pământ

fiecare minut îl petrec

descântând cântecul

destinul meu

şi luptându-mă

cu îndărătnicul zmeu

ce-l din mine nu din afară

acolo se duce lupta

în care

unul din doi trebuie să moară

nu se ştie când

dar ce mângâiere

să ştii

că fiecăruia-i vine moartea

la rând

10

Iată uşa din faţa mea

deschisă puţin

nevopsită şi grea

ai vrut s-o deschizi mai mult

dar nu s-a putut

cine te-a pus să pescuieşti

în oceanul acesta necunoscut

nu pescuieşti decât numai

după ce dai nume apelor

Dresleuca, Menecadusa

şi după ce culegi ciupercile

de rouă

după ploaie

cu sora ta şi cu mama

ca să se bucure Adam

că faci tu

ce n-a mai apucat el să facă

aşa-ţi treci calea

şi vama

lăsând înapoia ta

lumea aceasta

tot mai săracă

11

Tot ce iei cu tine

sunt circumferinţele

dacă ştii cum să le pui

la un loc

poţi vedea de departe cercul

cu tot ce cuprinde el

din vecie

apă, aer, pământ şi foc

12

Liebes

tu unde eşti

ce noroc că cerurile tale

mai ard

tu eşti flacăra

iar eu lumânarea

sau invers

tu eşti cartea mea

plină de sens

eu o scriu şi tu o citeşti

sau o joci

aşa cum se cuvine

de când dansezi tu

între Dresleuca şi Menecadusa

nici o nenorocire nu vine

vezi

trandafirii din grădină

ne-au lăsat clipe târzii

când stăteam în aşteptare

iar tu nu voiai să vii

ai venit

dar încă te mai aştept

şi mă aştepţi şi tu

pe drumul dintre da şi nu

13

În Varşovia

trandafirii sunt generoşi

ca şi muşcatele şi salbele

pe Nowy Swiat

fiecare cântec se cuibăreşte

în noua sa patrie

ce vechi e cântecul tău

şi ce lung

şi ce nou

că nu ştiu cum să-l ajung

trandafirii din grădină

au rămas înfloriţi

pe vechea chitară

acolo au înflorit

şi nu pot să mai moară

nici nu vor

şi nici nu-i nevoie

căci nici chitara n-a murit

e acolo în caseta ta de cristal

cum este şi Elmau

cu primul tău bal

extazul acela te aşteaptă

pe una din străzi

tu eşti în labirint

şi nu mai contează

doar strada ştie

strada ce ne-a purtat

amintirile-ntregi

strada care ştie ce ne-a legat

şi nu mai poţi să dezlegi

14

Ce fel de înger eşti tu

că nici areopagitul nu vorbeşte

de categoria aceasta

în cerul cercului tău

am vrut să ajung

şi încă mai vreau

drumul până acolo

e ca o adiere subţire de vânt

deja când sunt pe el

nu mai sunt pe pământ

aşa cum pentru a fi filosof

nu trebuie să fii deja înţelept

ci doar iubitor de înţelepciune

mergător spre ea

aşa cum zice la carte

scoală-te şi te vei mântui

de câte ori vei cădea

15

Asta înseamnă

că ştii ce vrei

chiar dacă nu poţi singur

s-ajungi în locul ce-l ştii

dar crezi

că îngerul va veni

nu contează cum se numeşte

contează că oriunde te afli

Varşovia, New York

München sau Botoşani

cineva acolo sus

te iubeşte

16

În cercuri

poţi să te şi încurci

căci nepătrunse sunt căile cercului

dar nu-i nimic

bine că eşti de partea

perfecţiunii

caută şi vei găsi

şi cântă

cântă şi înaintează

cântă ca să-ţi întăreşti puterile

mai ales când călătoreşti

sub soarele de amiază

17

Varşovia e plină de ogrăzi

mari şi mici

cu nenumăraţi grădinari

care seamănă şi culeg

decenţă

culegi şi tu

welcome

uneori pe gratis

alteori cu plata la grădinari

ia cât poţi

cu bani sau cu credit card

investeşte

că fructul acesta se coace

din ce în ce mai rar

18

Artistul trece pe lângă mine

e înalt şi subţire

îmbrăcat în negru

de sus până jos

cu pălărie desigur

şi cu gulerul pardesiului ridicat

deşi e noapte

e cald afară

dar el trăieşte în cercurile lui

cine ştie cum e acolo

poate e iarnă sau vară

cât am stat la masa aceasta

de unul singur

a trecut de vreo patru ori

când pe o parte când pe alta

bisericile bat miezul nopţii

artistul

elegant cavaler de Malta

cu pas măsurat

şi semeţ

trebuie să fii destul de îndrăzneţ

să-ţi construieşti singurătatea

în mijlocul lumii

ca un călugăr ce poartă

pustia în el

aşa cum îşi purta Alexandru Pleşca

lăstunii

19

Pot să scriu o carte

despre cum curg literele

pe hârtie

e acolo atâta filozofie

că până la urmă

tot nu ştii

de ce e aşa şi nu altfel

acesta este job-ul filosofiei

să caute şi să nu găsească

partea bună e că filosofia

vorbeşte mult

cât gândeşte nu contează

ne plac oamenii care vorbesc

dacă mai au şi umor

e şi mai bine

gândirea e pe locul doi

în afară de cazul purei stupidităţi

filosofia însă nu e stupidă

e şarmantă

ca doamna aceasta frumoasă

care bea vin

şi vorbeşte cu necunoscutul de lângă ea

el bea bere

filozofiei nu i se dă nimic

dar în schimb i se cere

aşa cum îi ceri părintelui tău

să te ierte

şi să te înţeleagă mereu

20

Ce frumos e să ierţi

şi câtă bogăţie-n iertare

toţi cred că peştele

e-n mare

ce iluzie când de fapt

marea e-n peşte

tolle et lege

i-a şi citeşte

şi învaţă

cum trebuie să te închini

când îţi faci

rugăciunea de dimineaţă

21

Hotel Hera pe Belvederska

bastion din regimul trecut

locul unde visezi

fără să vrei

unde duhul nopţii te prinde

şi te poartă

pe căile unui alt destin

din poartă-n poartă

nu întotdeauna unul

în care te recunoşti

ci unul ciudat şi străin

ca atunci când te cuprinde

necuprinsul

şi te arde pustia

ca atunci când asişti

îngheţat

la felul cum clipa

trage după ea veşnicia

22

Fiecare are pustia sa

aşa cum fiecare are o cruce

singurul lucru

care nu se învaţă nicăieri

este cum să mergi prin ea

fără să te rătăceşti

şi crucea cum s-o poţi duce

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.