NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ VALENTIN VARAN

POEM ÎN OGLINDA SUFLETULUI

Ochii mei

acum doar ei

te văd frumoasă

aducându-ţi miresmele şi

formele trupului tău în sufletu-mi

odată cu sărutarea care mi-a provocat

gândul din care tu ai să mă trezeşti

tocmai acum când trecea prin mine ca un copil desculţ prin iarbă

–––––––––––––––––––––––––––––––

tocmai acum când trecea prin mine ca un copil desculţ prin iarbă

gândul din care tu ai să mă trezeşti

odată cu sărutarea care mi-a provocat

formele trupului tău în sufletu-mi

aducându-ţi miresmele şi

te văd frumoasă

acum doar ei…

ochii mei

9.ian.08

DE TINE…

Mai scriu de tine o petală

compun cu litere de fluturi

o strof-aproape vegetală

să vii tu, toamnă, să o scuturi

mai scriu de tine şi un val

compun cuvinte din guvizi

ceva cu mare la final

să vii tu, ţărm, să mi-o închizi

mai scriu de tine şi o rază

compun cu soarele în lipsă

o strof-aproape de amiază

să vii tu să mi-o strici,eclipsă

mai scriu de tine-o stalactită

compun acum cu lilieci

o strof-aproape împietrită

să nu mi-o strici,să nu mai pleci

iar când e rândul picăturii

doar din formule incomplete

aşez o strofă-n colţul gurii

să mă săruţi dacă ţi-e sete…

CA O CLEPSIDRĂ

Lui Cristian Buica

Mă consum că mă consumă

orologiul tragic din perete

surd şi rece ca o brumă

trec secunde şi regrete

mă arunc şi mă aruncă

orele ca valuri înspumate

timp adânc şi ce adâncă

e tăcerea scursă-n toate

mă ascund şi mă ascunde

întuneric implacabil

mă aleargă până unde

nu există carosabil

mă prefac şi mă preface

lut,olar şi roată sunt

şi cu degete dibace

mă transform iar în pământ

vino iar tăcere-n ceas

să ascult ce nemurire

de trăit mi-a mai rămas

firu-i lung, dar ce subţire…

CĂUTARE ÎN VIS

Şi ca un prost mai caut fericirea

Pân’ la genunchi înfipt în cotidian

C-un deget pe nisip îmi scriu menirea

pendulă între sacru şi profan

şi ca un prost mai caut aplecat

firimituri de dragoste uscate

un fel de ghiduşii de mult uitate

pendulă-ntre poruncă şi păcat

si ca un prost mă caut în oglindă

hipnotizat de sticla umedă şi dură

în întuneric atârnând de-o grindă

pendulă între dragoste şi ură

şi ca un prost în ochii mei mai cat

ceva ce viaţa mi-a furat de mult

sacru, profan, poruncă şi păcat

dragoste, ură, linişte, tumult

pendulă, nu te mai ascult…

AL DOILEA RAI

Te regăsesc în fiecare clipă

şi de n-ai fi, eu tot te-aş recunoaşte

pe margine de zbor şi de aripă

şi în neliniştea ce inuman mă paşte

în lipsa ta mi-ar fi nepotolită sete

dar şi că eşti,de tine sunt flămând

uşoară ca o floare prinsă-n plete

te simt pe lângă mine lunecând

dacă era singurătate-n univers

tu trebuia să nu te fi născut

şi eu, Divinităţii c-un demers

aş mai fi provocat un Rai ca la-nceput

concomitent vom fi original şi copii

m-ascund de tine ca să te găsesc

te-alung mai mult să te apropii

şi ură-ţi port, mai mult să te iubesc…

ANOTIMPUL REGRETELOR

Auzi cum plânge cerul cu lacrimile-i mari

şi toamna cum oftează în uscate frunze

câte cuvinte rămân nescrise-n călimări

câte tablouri nepictate pe neţesute pânze

anotimpul regretelor se plimbă cu paşi rari

e umbra tot mai lungă lângă trandafiri

şi dimineaţa miroase-a brumă tot mai des

se-ascunde vara tot mai adânc în amintiri

suspină toamna în porumbul necules

auzi-i răsuflarea în frunzele subţiri

miroase a tristeţe şi dezamăgiri…

ŞI NEAJUNS…

şi toamna-mi sărută umărul stâng

şi luna-mi arată faţa ei fadă

şi salcia pe mal mă învaţă să plâng

şi roua pe mine încearcă să cadă

şi fuge copacul din calea mea

şi umbra mea lasă o dâră adâncă

şi cerul în două-mi arată o stea

şi fac o cărare între atât şi încă

şi frunzele cad în cerul din baltă

şi seara ghiceşte că iarăşi sunt trist

şi lacrima-n sus spre frunte se saltă

şi uite, mă vezi, dar eu nu mai exist

(şi trenul spre tine, uitat într-o haltă…)

SINGURĂTATEA CELUI VESEL

eşti fericit, eşti trist…

ce dracu, mă!

parcă n-ai şti cum suferă artiştii

candoarea lumii doar în asta stă:

să fie fericiţi doar triştii…

artistul, dacă-i vesel,

băga-l-aş undeva

e pomul ce acoperă pădurea

pe faţa lui ar fii în plus ceva

precum în mână la călău securea

ca să vezi cerul trebuie

să suferi

căci viaţa pe pământ e doar o haltă

dar splendizi sunt imaculaţii nuferi

care se desăvârşesc în baltă

cu toţii arătăm cu degetul

spre cer

şi tindem spre înalt fără de preget

însă prea multe probe ni se cer

şi mult prea mulţi privesc numai la deget…

SEMNĂTURĂ

Când „te iubesc” va răsuna ca o sentinţă

am să-mprumut o aripă de înger

şi şchiopătând am să cobor în nefiinţă

să nu mă vadă nimenea că sânger

când nici ecoul nu-mi răspunde:” te iubesc”

am să sustrag şi aripa cealaltă

şi coborât acolo-n nefiresc

am să sculptez cu unghia-n loc de daltă

pe pietrele de suflet din neant

acolo pe răbojul nemuririi

„să te iubesc mi s-a părut interesant”

(şi-n loc de semnătură…scutur trandafirii)

SCENA ŞI VIAŢA

Viaţa,teatru cu sala pustie

nici la bilete nu-i nimeni la coadă

cortina aşteaptă fatidic să cadă

şi n-am spus nimic, fi-r-ar să fie

sufleorul tace, nu vrea sau nu ştie

secundele bat în timpane cascadă

cortina începe fatidic să cadă

ce-am vrut să spun? fi-r.ar să fie

se face târziu când sala învie

mănâncă seminţe, se-njură, salută

şi râd toţi ca proştii la cortina căzută

………………………………………………………..

pe mine, zdrobit, n-au ochi să mă vadă…

VIS DE PIATRĂ

masa tăcerii îmi spunea cuvinte de piatră

coloana infinitului mă înfinitizează

cuminţenia pământului parcă mă latră

şi-un cap de copil, dormind, mă visează

întru încet în vis cu o daltă

când paseri măiastre îmi fâlfâie-n sânge

sub poarta sărutului mult prea înaltă

simetricul meu, stă singur şi plânge

eu jumătate-piatra cealaltă…

VISUL CARE RĂMÂNE VIS…

doar eu, ea şi ploaia caldă

cade peste noi o frunză

curcubeu-i ca o coardă

şi subţire ca o pânză

paralel cărării, râul

în oglinda apei, norii

părul des şi ud e grâul

ochii ei, petale florii

altă floare, macul, gura

piersici şi-a ascuns sub bluză

un sărut, îi simt arsura

gust de flori rămas pe buză

………………………………………..

ceasul sună să mă scol

greier ţârâind subţire

singur sunt în patul gol

am visat o amintire

de pe când va fi iubire…

SEMINŢE DE VIS

Boare de vânt

mi-a adus parfumul de roze al buzelor tale

adulmecând

simt gustul privirii ochilor tăi de petale

îngenunchez

s-adun urmele paşilor tăi prin rouă

şi te visez

pe bolta cerului meu când ai fost lună nouă

premeditat

sădesc seminţe de imaginea ta în gând

parcă sunt beat

de fericire când văd că-mi răsari prea curând

(iar lacrima ta mi s-a scurs pe obrazul meu stâng…)

TĂCERE ALBASTRĂ II

Ce linişte, doar ceasul bate

se varsă-n mine orele rotunde

precum o apă limpede şi lină

hrănindu-mi trupul cu eternitate

ca o perfuzie picurând secunde

tăcerea-mi umple trupul de lumină

ce linişte, doar inima palpită

clepsidră strecurând Olimpul

remodelându-mi trupul cu un val

ca picătura atârnând de stalactită

lumina, ca şi sângele, şi timpul

se contopesc într-un albastru sideral…

DESPRE CULOAREA TA

Nisipul, scara, sânge chiar

o floare care s-a uscat în vază

un nor, covorul, petele de jar

o stea pe cer rămasă în amiază

un ochi, un fir de păr, un pas

o mână-ntinsă spânzură beteaga

o scrumieră plină, o limbă de la ceas

îmi taie-n două noaptea mea întreagă

o etichetă mică, telefonul

un joc de şah cu piesele trântite

în hol papuci, cuierul şi paltonul

cămaşa mea cu gulere scrobite

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ordon memoriei să te ignore

chiar inima mă minte că e bine

dar toate gândurile incolore

se umplu de culoarea despre tine…

CONVINS DE IUBIRE

când voi fii convins de iubire……………………………mamă, tu

vei veni să-mi dai viaţă……………………….luându-mi durerea

să mă mângâi iar………………..cum numai lacrimile tale ştiu

cu inima ta……mamă…. m-ai convins că există iată, iubire

……………………………………………………………………………………………

Te-ai dus acum să-L convingi şi pe Dumnezeu

……………………………………………………………………………………………

cu inima ta……mamă. m-ai convins că există iată, iubire

să mă mângâi iar….….………….cum numai lacrimile tale ştiu

vei veni să-mi dai viaţă……….………………..luându-mi durerea

când voi fii convins de iubire……..………………………mamă, tu

1.feb.08

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.