NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

■ VICTORIA MILESCU : ,,Partea nevazuta a gloriei”

 

IMITÂNDU-I PE CEILALŢI

 

Dumnezeu şi moartea

îmi poartă de grijă

eu fac să dureze efemerul

construiesc o casă pentru vrăbii

sădesc un pom pentru rai

fac un copil

care va dărâma casa fiind prea mică

şi va tăia pomul pentru că nu rodeşte

scriu o carte despre toate acestea

şi cineva o va arde

să se-ncălzească sub viscol…

PARTEA NEVĂZUTĂ A GLORIEI

 

Poemul

ca un cal de rasă

trece prin paradisuri pierdute

sau recuperate instantaneu

abandonându-şi autorul

traversând golurile eternităţii

se rostogoleşte printre

dughenele răvăşite, prin pieţe

se regăseşte în filele arse

jucându-se de-a primejdia

secondat de câini vagabonzi

are parte de partea nevăzută a gloriei

uneori vântul

îl buzunăreşte furându-i

nimicurile care-i alcătuiesc măreţia.

 

AI GRIJĂ CE POEM ÎŢI DOREŞTI

 

Fiecare găseşte drumul

de unul singur

venind şi plecând

cu trup de viaţă şi moarte

fiecare este pedepsit

de propriul poem

incizat pe pielea jupuită a cerului

cerând socoteală

pentru apă, aer, cerneală

pentru pâinea albă a hârtiei

ale cărei firimituri

ciugulite de vrăbii

ajung pe alte tărâmuri…

 

ÎNTRE FORŢĂ ŞI SLĂBICIUNE

 

Sunt încă

proprietatea lui Dumnezeu

unde să fug

sunt scribul sub teroarea cuvintelor

m-ai trimis pentru că tac

muşcând pământ

unde să fug când pământul fuge şi el

îngroziţi suntem de un singur cuvânt

curând se va auzi

va fi tunet sau adiere

îl voi rosti eu, îl vei şopti tu

sunt încă preferata lui Dumnezeu

unde să fug şi de ce…

 

IUBIND PUR ŞI SIMPLU

Cu numele tău pe buze

cu gustul amar al trupului tău

cu sunetul vorbelor nerostite

trec prin lumea care începe mereu

cu dărâmarea zidurilor

trec prin lumea care încă

trimite corăbii pentru hrana zeilor

iubind pur şi simplu

trec prin lumea care are ceva glorios

în felul în care ne împrăştie

ne fărâmiţează

ne adună

apoi ne predă morţii…

 

RUINELE REFĂCÂNDU-SE

Al cui va fi şalul meu de mătase

cumpărat din Iordania

Ai cui vor fi pantofii mei aurii

care ţi-au zdrobit coastele

A cui va fi casa ce ne-a adăpostit

şi turnul

din care-am sărit fără aripi

Ale cui vor fi zalele împrăştiate sub scară

şi trupurile eliberate de ele

sunând cristalin

Cine va fi plutoniu

Cine va fi diamant

Ale cui vor fi inelele noastre de nuntă

pe care nu le-am purtat…

 

CONSPIRAŢII CELESTE

Dar inelul se subţiază

şiragul perlelor s-a tocit

diamantul cerceilor nu mai sună

la trecerea îngerului

iarna şi-a pus pecetea definitiv

pe sânul tău drept

pe gura cianozată

dimineaţa te trezesc chemări

la nesupunere

spargi ca din greşeală

cupa cu vinul nobil şi vechi al sângelui

izbucnind

din venele crepusculare

întinse ca ramurile unui copac

aproape uscat

în el au cântat păsări scumpe şi rare

cerului mut şi surd…

 

 

NOROCUL DE-A EXISTA

M-am trezit în casă cu ploaia

udă, înfrigurată

s-a tras lângă jarul sticlind

în ochii jivinei de pe podele

şi-a stors lenjeria fină

din care săreau broaşte, şerpi

de smarald, perle

o priveam şi îmi era teamă

să rostesc dorinţa cea mai arzătoare

a ultimei supravieţuitoare

să nu o supăr

să nu o fac să plângă

şi micul nostru poem terestru

să se scufunde…

 

DINTRE ATÂTEA…

 

Dintre atâtea păsări

nici una nu te ia în zbor

dintre atâtea flori

nici una nu-ţi spune secretul

reînfloririi

dintre atâţia sori

nici unul nu redevine

lut cu chip de om

dintre atâţia oameni

nici unul nu îţi va da ajutor

când te atacă haita cuvintelor

dintre atâtea cuvinte

nici unul nu se va sinucide

pentru a te-nţelege deplin

dintre atâtea zile

nici una nu va rămâne cu tine…

 

LAMENTUL EROIC

Am iubit marea

înainte de a o fi văzut

am iubit munţii

înainte de a le fi escaladat crestele

am iubit plante ciudate din atlase

şi animale înfricoşând chiar timpul

am iubit timpul mutilându-mi trupul

am iubit avalanşe, furtuni, uragane

am iubit oameni celebrii şi oameni umili

i-am iubit pe cei ce au greşit

de o mie de ori

pe cei ce m-au înjunghiat

crezându-mă invulnerabilă

am iubit fără limită şi fără discernământ

dar poate că aceasta este o vină

pe care Tu, Doamne

nu o tolerezi, dar mai ales nu accepţi

că pe mine nu m-am iubit deloc

risipindu-mă, risipindu-Te…

 

CERUL DE IERI

 

Voiam să merg pe strada

ce duce la iubitul meu

voiam să merg desculţă

prin florile de tei

nimic nu se clintea

în steaua neagră

rămasă pe cerul de ieri

voiam să merg pe strada

pe care odată

a mers Dumnezeu…

 

POEM SUB GIULGIU

Mă urmărea spărgând stelele

poemul era în cer

eu pe pământ

am făcut schimb de locuri

pentru o zi şi-o noapte

pe pământ, poemul s-a îmbolnăvit

a murit şi a fost îngropat

după trei zile

trupul i-a fost furat

nici până azi nu se ştie

unde anume în lume

se află hoţul şi prada sa.

 

 

ZIUA FULGERULUI

 

Nu vine ploaia

nu vine crivăţul

nu vine norul cel de pucioasă

nu vine fulgerul

poemului zămislit din bezna

alcătuirilor tale

flămânde şi trecătoare

nu vine molima tămăduitoare

nu ştiu dacă exişti cu adevărat

dar mi-aş da viaţa să fii

nu eu scriu ci tu când treci

cu gheare şi solzi

printr-o ţară unde

poemele nu mai au nicio justificare

o ţară unde aerul sătul de sine

participă la propria-i otrăvire

nu eu scriu ci tu şi moartea

învăţată să tragă cortina

să încuie uşile, să stingă lumina

să-l trezească pe cel adormit în stal

cu o pungă de gloanţe pe piept.

 

 

CURAJUL SPECIEI TALE

Prin purpura zilei, poemele

ne urmăresc, ne găsesc

ne schilodesc pe viaţă

apoi, mulţumindu-ne frumos

se reîntorc de unde au venit

după ce au extras din noi

acel ceva nepreţuit

fără de care nu-şi pot construi imperiul

 

Poemele străpung viaţa şi moartea

şi alte bariere

fără să afecteze sufletul

poemului tutelar

fără el, zadarnică ar fi gloria

diplomaţiei stelare

 

Ce puternici sunt poeţii şi habar n-au

mereu jefuiţi de o mare putere cerească

iar ţara în care trăiesc

e mereu blestemată…

 

 

 

 

 

FLĂCĂRI PE APE

 

Cât cer e-n mine

câte jivine rare

câte păduri de fag şi de smochin

şi câte mări cu nave albe

tăind rechini, sirene caste

câte petreceri fericite până-n zori

şi câte omucideri semnate:

homo faber, homo industrious, homo duplex

câte iubiri de ce-i nepământesc

şi în răspăr cu legea

pe toate ţi le dăruiesc

o, Doamne, ia-napoi ce ţi-am prădat!…

TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.